In aeroportul din Bucuresti am fost rugat sa-mi scot bocancii din picioare, desi am protestat vehement, precizind ca cimentul e prea rece si ma pot imbolnavi, Doamne-fereste!, in plina deambulare internationala. Fui amendat cu un suris rece, sardonic… si asigurat ca nu mi se rascoleste nici un reumatism in doar citeva minute… Zborul pina la Amsterdam a trecut dulce. Ana Blandiana m-a invatat cum sa dau ceasul inapoi cu o ora. Am ascultat-o. Calinescu, recalcitrant, nu!!! Acolo faceam o escala si luam cursa spre Luxemburg… Si… si pe aeroportul din Amsterdam mi s-a aplicat o perchezitie corporala la fix… in hazul celor din jur: iarasi descaltat, cu miinile intinse lateral, un tip sever mi-a bagat palma pe la subsuori, pe sub centura, la spate, in eventualitatea gasirii unei grenade, a unui revolver, a unui cutit macar… L-am dezamagit… Ba ca sa-i fac in ciuda (imi ridicase blugii pe picioare, de la glezna spre rotula genunchiului, si mi se vedeau izmenele sexagenare intr-un mod dezonorant!)… ca sa-l oftic nitel, am scos din buzunar un tub cu Xanax si am luat fulgerator, inainte de a-mi prinde bratul, o pastila anxiolitica… Mi-a smuls tubul si l-a cercetat indelung, amusinindu-l… L-am invitat sa ia si dinsul una… A refuzat. Scapat de rusine, mi-am sters transpiratia… si iata-ma in avionelul romantic (i-am sugerat lui Alexandru Calinescu, fericit, ca probabil toata harabaua aia e trasa de cai; el m-a corectat: are elice!)… ceva ce semana pe dinauntru a tren pentru navetisti, mai ales ca erau cam o duzina de pasageri somnolenti… Ma simteam la tara… la Dolhasca… acolo filmul nu rula decit daca erau zece oameni in sala… Oare aici va zbura? A zburat! Si… si pe aeroportul din Luxemburg, pe banda aducatoare de bagaje… al meu… deja banda se oprise… al meu nu era!!! Mi-am soptit atunci in barba… infiorat… Companionii ma alinau: daca ai noroc, iti vine bagajul cu zborul urmator, miine, pe la prinz… Bineinteles, ei si le recuperasera pe ale lor… Intr-adevar… mi-a venit… a doua zi… Toate cartile puse de mine dedesubt, plus textele xeroxate pentru citit la FNAC-ul din Metz si la Kulturfabrik (in Esch-sur-Alzette), erau acum deasupra… lenjeria aranjata deasupra acasa, dedesubt… si halandalizata rau… Bafta mea a fost ca medicamentele, o droaie, printre ele si cele antideprimante, si somniferele, le tinusem in bagajul de mina… Altfel n-as fi dormit o clipa… din curiozitate… Apoi a fost minunat! La FNAC nu am avut nici un spectator… In schimb, condus de Dan Alexe printre rafturi, am cumparat doua cartulii despre Kafka… La Kulturfabrik, intr-o sala plina cu domni si doamne puse pe intrebari, am citit cu totii si, uneori, am reusit chiar sa raspund si eu!!! Ma mai astepta o scena de vis la intoarcere, pe aeroportul din Luxemburg: mi s-a depistat in bagajul de mina un colir… mi-au ingaduit sa-l pastrez, executindu-le demonstrativ gestul de-a-mi pune picaturi in ochi…