De exemplu, spusele lui Sviatoslav Richter pe marginea unui Preludiu si fugi din Clavecinul bine temperat al lui Bach: „Fuga este un exemplu de pentagrama. Principiul constructiv al naturii, proportia divina. Stiti sa desenati o pentragrama?… Cum va veti simti capabil, nimic din arta nu va va mai fi de neatins. […] Eu mi-am pus urmatoarea problema: sa reunesc in mine sapte principii: 1. Arhitectura (cel mai important: a cladi, a tinde spre inaltime). 2. Pictura (stapanirea stilului, a tuturor stilurilor). 3. Teatrul shakespearian («Globe», teatrul ideal). 4. Literatura (a penetra sensul). 5. Cinematograful in alb si negru (fiindca claviatura este negru si alb). 6. Astronomia (fiecaruia propria luneta de apropiere!). 7. Visele (fiindca creierul nu se opreste noaptea)…“.
Darul de a gasi cuvinte pentru sensurile muzicii este absolut remarcabil, iar pianistul il avea in mod evident, impreuna cu o vasta cultura, mai rara, daca nu aproape inexistenta, la pianistii de azi. Vorbind despre finalul unei sonate beethoveniene, Richter ii spunea partenerului sau de discutie: „Aici, trebuie sa «lovesti». Extrem de tare si cu buna dispozitie. Toti bufonii lui Shakespeare la un loc. Va amintiti? In Otello, Bufonul intreaba: «Aveti poate ceva sa reduceti vacarmul, ceva care nu face zgomot? » Si ce raspunde muzicianul? «Muzica surda, nu avem asa ceva.»“.
Cine isi mai aminteste de centenarul pianistului? M-am bucurat sa descopar, „zapand“ pe internet, ca il sarbatoresc cei care l-au cunoscut la Muzeul de Arta Puskin, de la Moscova, acolo unde Richter a fost sufletul, ani de zile, al Festivalului „Nopti de decembrie“. Sub egida muzeului a fost publicat un mare volum, peste 375 de pagini de text si vreo suta de fotografii, Amintirea lui Sviatoslav Richter. Sviatoslav Richter prin ochii colegilor, prietenilor si admiratorilor.
Acelasi muzeu a deschis la 17 februarie o expozitie „Sviatoslav Richter la persoana intai. La aniversarea a o suta de ani de la nasterea sa“. Sunt prezentate afise de concert, partituri, fotografii rare, documente inedite de arhiva, ca si tablourile si desenele lui din colectia privata a pianistului. Presedinta muzeului, Irina Antonova, declara la deschiderea expozitiei: „Richter ne-a dat ideea consonantei dintre artele plastice si muzica. Toate seditiile festivaluluit «Noptile lui decembrie» au fost tematice si insotite de o expozitie speciala. Richter avea o viziune larga despre Muzeu, pe care a impartasit-o cu noi, Sviatoslav Teofilovici iubea arta contemporana si ne-a imbogatit muzeul“.
Pianistul a dat primul recital intr-o sala a Muzeului Puskin, in 1949, iar festivalul a fost fondat la initiativa sa si a Irinei Antonova in 1981. Din 1998, festivalul ii poarta numele.
Dar, dincolo de toate, Richter trebuie, desigur, ascultat. Cu ocazia centenarului nasterii sale, compania Sony a pus pe piata o colectie de 18 CD-uri: Sviatoslav Richter. Colectia Album completa. Inregistrari live si de studio facute pentru RCA si Columbia. Nu exagerez spunand ca este un set fundamental pentru a-l cunoaste pe Richter in anii sai cei mai buni, 13 dintre discuri, ilustrand recitalurile legendare la Carnegie Hall, din octombrie si decembrie 1960. Din Rusia, sub eticheta companiei Melodya, amatorii au la dispozitie un set exceptional de patru CD-uri: Richter plays Schubert. Live. Released for the first time. Alte numeroase discuri pot fi gasite la companii de mai mica anvergura, cum sunt „Vista Vera“ sau „Moscow Conservatory Records“, specializate in inregistrarile din Rusia ale pianistului. La cea din urma companie poate fi gasita si o inregistrare pana acum uitata, avandu-l la pupitru pe… Constantin Silvestri, dintr-un concert de la Moscova din octombrie 1958.
Uitata, fiindca in Romania cine si cu ce disc, din relativ numeroasele concerte si recitaluri date de Sviatoslav Richter si aflate in arhivele radio, il sarbatoreste oare pe marele pianist?