„Exista popstarul Prince, androginul, multi-instrumentistul care canta in acelasi timp despre sex si spiritualitate. Si mai exista Prince, enigma. Cel de al doilea Prince este cel care a creat cel mai mare mister al culturii pop: povestea unui seif in care sunt ascunse mii de cantece inedite“, scrie BBC News.
De cand Prince a reusit sa isi construiasca propriul studio, Paisley Park, in 1984, cea mai mare parte a muzicii superstarului a fost inregistrata aici. Este un loc care a creat printre fani legenda conform careia, daca Prince ar muri astazi, exista in „seif“ atata muzica deja inregistrata, incat ar putea fi lansat cate un nou album in fiecare an, vreme de inca 100 de ani.
Faimosul seif este o legenda despre care unii sustin ca este un mit urban, altii ca exista cu adevarat.
„Prince este Mozartul modern“, spune Cat Glover, fosta „protejata“ si fosta muza. „Am scris, scris, scris si am pus deoparte, pentru a fi lucrat mai tarziu. Parte din cea mai buna muzica a lui este pastrata in seif.“ „Seiful a fost infiintat de mine“, spune Susan Rogers, fostul inginer de sunet al lui Prince. „Am inceput sa lucrez cu el in 1983, cand se pregatea pentru Purple Rain. (…) Am dorit sa pastram tot ce a inregistrat, sa protejam lucrurile astea. Este, de fapt, un seif de banca, cu o usa groasa. E in pivnita de la Paisley Park. Cand am plecat, in 1987, era aproape plin. Nici nu-mi pot imagina ce au mai pus in el de atunci.“
Si Brent Fischer, compozitor care l-a ajutat pe Prince cu orchestratia vreme de 30 de ani, confirma existenta seifului: „Cred ca peste 70% din muzica la care am lucrat pentru el inca nu a fost scoasa pe piata“.
Adevarul este ca Prince este o masina de produs muzica. In ce priveste discurile oficiale, scrie „The Guardian“, Prince a lansat intr-un deceniu mai mult decat ce alti muzicieni nu pot scoate intr-o viata intreaga. Numai de la inceputul secolului, Prince a lansat noua albume de studio, sapte numai pe internet, 20 de single-uri si un EP.
Dar fanii vor sa asculte si legendarele albume nelansate vreodata – Dream Factory, Camille,Crystal Ball (triplu album inregistrat in 1986), muzica ce a fost compusa cu proiectul Madhouse sau proiectele abandonate cu colaboratori precum Apollonia 6, Sheila E sau The Time. Exista muzica pe care fanii ajung cu greu sa o asculte. Un exemplu: The Black Album, discul prevazut sa apara in decembrie 1987. Cu doar o saptamana inaintea lansarii, Prince a retras toate discurile trimise distribuitorilor (in afara de cateva zeci de exemplare), fara nici o explicatie oficiala. A fost lansat de Warner Bros. Records pe 22 noiembrie 1994. A fost o obligatie contractuala care l-a deranjat pe Prince – imediat dupa a inceput sa apara in spectacole cu cuvantul „sclav“ scrie pe fata si si-a schimbat numele intr-un simbol foarte greu de pronuntat (The Artist Formerly Known As Prince).
O asemenea cantitate de muzica, legendara sau nu, si un astfel de ritm capricios al aparitiilor i-au ajutat pe „bootlegger“-ii de muzica. Inca de la sfarsitul anilor ’80, sute de piese noi semnate Prince, compilate in albume neoficiale, au fost vandute de pirati in intreaga lume. Alan Lee, fostul manager al vedetei, da de inteles ca insusi Prince ar fi putut sta in spatele „scurgerilor“. Odata cu aparitia filesharing-ului, Prince nu s-a mai amuzat si a declarat ca toate aceste benzi reprezinta un furt, iar „scurgerile“ din seif au incetat.
Adevarul este ca vedeta si-a tachinat mereu fanii cu continutul seifului. Dar ce se va intampla cu toata muzica stocata acolo? Alan Leeds isi aminteste ca, intr-o conversatie din anii ’90, Prince a spus ca „intr-o zi voi pune totul pe foc“.
De multe ori, muzicianul a declarat ca imensa lui creativitate este „un blestem“. „Daca nu compun as muri“, spunea el. Colaboratorii lui apropiati sustin ca Prince si-a propus sa compuna cate o piesa pe zi pentru tot restul vietii. Fiindca, spune ziaristul Mobeen Azhar, autorul documentarului de pe BBC Radio 4, toti colaboratorii lui marturisesc ca Prince are nevoie sa detina controlul. „Sigur, e seiful lui. Sunt muzica si povestea lui. Dar fanii si istoricii muzicii vor sa stranga laolalta toate piesele care compun puzzle-ul Prince. Poate, intr-o zi, vom asculta tot ce a ascuns Prince pana acum. Trebuie doar sa traim indeajuns sa prindem ziua aceea.“