Este evidenta de la care trebuie sa pornim, oricat ar fi ea de dureroasa – si pe care voi incerca sa o detaliez, fiindca Doinas nu este primul, nici ultimul poet roman aflat in aceasta ingrata situatie, in posteritatea imediata.
Primul element care explica, fara a scuza, penumbra in care intra un scriitor roman important este excesivul nostru angajament cu omul. E o reminiscenta a imaginarului si a mentalului colectiv forjate in Epoca de Aur: omniprezenta figurii marelui Conducator avea o contrapondere in mitizarea marilor nostri scriitori, clasici in viata. Nu exista component al generatiilor noastre mature si mai varstnice care sa nu-i recunoasca pe Preda sau Breban, pe Sorescu sau Doinas, pe Manolescu sau Simion. Toate aceste nume, alaturi de altele, semnificau o opozitie sau o rezistenta la totalitarismul ideologiei unice; si ele erau „incarcate“ nu numai cu literatura pe care o scriau, ci si cu valorile etice, spirituale, civice, politice pe care le aparau. Imaginea scriitorului acelei epoci este deci un complex in care intrau sperantele si mizele sociale si tot ceea ce regimul incerca si reusea sa evacueze: gandirea autonoma, reflexivitatea, atentia la Celalalt, nevoia profunda de alteritate, diversitate, libertate. Asa se explica investitia simbolica uriasa in clasicii nostri in viata, in deceniile de totalitarism; si in aceasta grila socio-culturala, putem intelege de ce generatiile mai noi, nascute ori formate in libertate, nu se mai proiecteaza automat in scriitorii din canonul epocii trecute. Tinerii de azi au o paleta foarte larga din care pot alege, fara vreo constrangere; si putini il aleg, deocamdata, pe Stefan Aug. Doinas.
Un al doilea element obiectiv al declinului este dat de insusi registrul poeziei lui Doinas, inalt, aulic, destul de „indepartat“ intr-o epoca in care aproape orice poate fi accesat rapid. Poezia lui Doinas este prea lucrata, prea filtrata cultural si prea lent-maiestuoasa pentru un timp al lecturii diminuat si comprimat, cu asteptari mergand in directia impredictibila a rupturii si a socului lingvistic, a insolitului verbal si a contondentei imagistice. Ca si Blaga, unul dintre modelele sale, poetul care a deschis perspective si orizonturi pentru multe promotii de cititori nu mai pare, azi, capabil sa o faca. Receptarea unor versuri atat de structurate, meditatia pe marginea unor simboluri indelung preparate, intr-o compozitie perfecta, in fine, gustul pentru parabola si mit, cifre magice si embleme ale Unului regasit pe toata circumferinta istoriei si a culturii – sunt apanajul unor cititori deja avizati. Stefan Aug. Doinas, ca si Cezar Baltag, pare ca ilustreaza Poezia pentru initiati: o minoritate statistica, esentiala intr-o cultura, dar minoritate.
Iata de ce initiativa Editurii Nemira de a-l aduce din nou pe Doinas in prim-planul actualitatii editoriale este una frumoasa, asa cum sunt toate intreprinderile donquijotesti. (Inclusiv aceasta prima editie din Festivalul „Zile si Seri de Literatura Doinas“ de la Arad.) Ma raliez ei si ma intreb, schimband foaia realitatii date: oare o poezie nobila si meditativa, alegorica si mustind de cultura, rimata si ritmata impecabil, polimorfa in interiorul aceluiasi text si unitara la nivelul intregii creatii – oare o asemenea poezie chiar nu poate interesa publicul si nu-i poate invata nimic pe tinerii de azi?
Ma refer deopotriva la cititorii fara veleitati literare si la cei ce tatoneaza in interiorul unei experiente artistice, cautand un timbru propriu si confruntandu-se cu problemele care li s-au pus si predecesorilor. Poezia lui Doinas poate juca un dublu rol: cel de educatie estetica pentru publicul mai larg si cel de formare pentru tinerii autori. Chiar daca acestia au, cum e si firesc, alte formule, alte temperamente artistice, alte experiente si obsesii creative, Doinas este ideal in rolul magistrului poetic.
Lirica sa poate fi deci obiectul unei reconversii: de la rolul public al poetilor in totalitarismul epocii trecute, la cel „privat“, tot al lor, in epoca de libertate a opiniei, optiunii si expresiei. Pentru ca acestea sa aiba greutate si particularitatile unei arte proprii, este nevoie de traversarea campului poetic parcurs de Doinas si de constientizarea tuturor probelor, obstacolelor, conditionarilor, limitarilor pe care eruditul poet le-a asumat. In stilul inalt al lui Stefan Aug. Doinas, as spune ca acest scriitor atat de cult si de rafinat este – poate fi – un inaintemergator pentru orice autor.