Si asta, spune „Slate“, fiindca atentatele de la 11 septembrie si conflictele care au urmat au aratat ca exista o fractura uriasa intre America si lumea arabo-musulmana. Dincolo de actiuni militare, Casa Alba a fost silita sa reactiveze toate resorturile diplomatice, dar, pe de alta parte, guvernul incearca si „un discurs de seductie“ pentru care are nevoie de cei mai buni specialisti in povesti ai tarii.
„Slate“ spune ca, in ceea ce priveste diplomatia, America nu a reusit prea mare lucru. Unul dintre personajele importante insarcinate cu imaginea SUA acum, imagine afectata de actiunile ISIS si de propaganda Kremlinului, este Richard Stenger, jurnalist, fost sef la „Time“, care in 2013 a devenit subsecretar de stat insarcinat cu „Public Diplomacy and Public Affairs“ pentru administratia Obama. Spre deosebire de predecesorii sai, care au mizat pe dialog intercultural si finantarea posturilor TV de propaganda, Stengel s-a intors spre unul dintre aliatii istorici ai Washington-ului, Hollywood-ul.
Intre 26 august si 15 septembrie 2014, Stengel a scris o serie de email-uri lui Michael Lyton, patron al studiourilor Sony si membru in Council Foreign Relations, un puternic think tank liberal specializat in politica externa.
„Mi se cere sa lucrez la un mesaj impotriva Statului Islamic“, scrie Stengel. „Intrebarea mea este: cine ar putea fi un Bob Geldof musulman? Cum s-ar putea realiza un concert/video de tipul «We are the world» musulman, anti-ISIS? Ar trebui sa participe artisti musulmani si staruri hip-hop. Nu poate si nu trebuie sa fie o initiativa a guvernului american, dar ar putea avea impact in intreaga lume.“
„Cat Stevens“ a fost raspunsul patronului Sony. Cat Stevens a fost o mare vedeta pop rock britanica, convertita la mahomedanism in 1977 si care traieste in Dubai sub numele Yusuf Islam.
Un alt email al lui Richard Stengel este foarte explicit in ceea ce priveste intentiile SUA: „Avem numeroase provocari in a contracara propaganda ISIS in Orientul Mijlociu si cea ruseasca in Europa de Est si Centrala. In ambele cazuri, milioane de oameni sunt hraniti cu o versiune deformata a realitatii. Iar Departamentul de Stat nu poate contracara aceasta propaganda cu mijloacele pe care le are la dispozitie. Ca urmare a conversatiei noastre, mi-ar placea sa strangem un grup de executivi din media care sa ne ajute sa gasim modalitati mai bune de a raspunde acestor provocari. Este o conversatie despre idei, despre continut, despre productie si posibilitati comerciale.“
Ca raspuns, Lynton a intocmit o lista de nume din care fac parte presedintele Walt Disney International, fostul CEO de la Turner Broadcasting si un sef de la 21st Century Fox.
Aceleasi mesaje, scrie „Vice“, sugereaza ca guvernul american a mai apelat la Sony pentru promovarea unei imagini bune a Statelor Unite si in Franta. Ele arata o anume apropiere intre studiouri si Casa Alba, o realitate lejer diferita de ceea ce s-ar fi banuit dupa un schimb de mesaje publice intre Sony si Obama.
O relatie de succes
Atacul asupra serverelor Sony (in urma caruia aceasta corespondenta a ajuns, in cele din urma, pe Wikileaks) a avut loc in noiembrie anul trecut, provocat, pare-se, de apropiata premiera a filmului The Interview, o comedie despre o incercare de asasinare a liderului nord-coreean. Speriati sau precauti, cei de la Sony au anulat pentru scurta vreme premiera filmului, ceea ce a atras o admonestare publica din partea presedintelui Obama, pentru „cedare in fata teroristilor“. In replica, Michael Lynton a declarat ca „este dezamagit de remarcile lui Obama“.
Dar ideea colaborarii dintre Hollywood si Casa Alba nu este noua si a mai fost pusa in practica si in trecut, cu succes.
Hollywood-ul, de exemplu, a intrat „in razboi“ cu nazismul inca din 1939, inainte ca America sa se implice in razboi, iar actori si mari regizori precum Frank Capra sau John Huston au contribuit la efortul propagandistic american.
Pe urma, relatiile dintre Hollywood si Washington s-au racit, mai ales in perioada lui Maccarthy. Iar in anii ’70, filmele americane au fost mai degraba critice cu privire la marea politica americana.
Ronald Reagan insa, fost actor, odata ajuns la Casa Alba, nu s-a dat inapoi in a folosi cinematografia impotriva a ceea ce el numea „Imperiul Raului“, prin filme precum Moscow on the Hudson (1984) sau Top Gun (1986).
Armata americana, pe de alta parte, a colaborat regulat la marile productii in care era nevoie de ajutorul sau (de exemplu, Pearl Harbor) pentru a beneficia de o imagine publica pozitiva.
Dupa atentatele de la 11 septembrie, echipa lui George W. Bush a anuntat, pe 17 octombrie 2001, crearea unui „Arts and Entertainment Task Force“, avand ca scop coalizarea fortelor Hollywood-ului ca raspuns la atentatele teroriste.