Daca un om de afaceri are succes in domeniul sau, sigur a facut bani furand, daca mama si tata sunt persoane cu stare, sigur odrasla are pile la scoala. Iar exemplele pot continua.
Dincolo de golaniile politicienilor, poate cea mai grava problema in Romania este lipsa seriozitatii si a cuvantului dat. De jos pana sus. Las’ ca merge si asa. Mie sa-mi fie bine, nu-mi pasa de restul, ii calc si pe cap daca e cazul. Complicat sa rezolvam rapid chestiunea asta, dar cancerul e aproape generalizat. Iar din pacate, DNA-ul n-are competente aici. Si nici presedintele tarii.
Cand se duc in strainatate la munca sau la studii, romanii se descurca. Nu toti, dar majoritatea dintre ei fac fata rigorilor din societatile respective. Dar aici in tara lucrurile nu merg. In primul minut apare neincrederea, apoi se instaleaza treptat blazarea si nepasarea. In fiecare lucru vedem un interes ascuns. Nu ma asociez cu ala pentru ca am aflat eu ce urmareste. Echipa e formata cel mai adesea dintr-un singur individ. Cand sunt deja trei oameni laolalta apar patru pareri, iar in final se porneste cearta si proiectul moare din fasa.
Din acest motiv, oamenii incearca sa se descurce pe cont propriu. Multi sunt de parere ca a devenit aproape o prostie sa fii corect si cinstit. Cunosc cazuri in care diversi indivizi s-au transformat radical in doar cativa ani, urmand exemplul negativ al celor care au reusit sa parvina in scurt timp, fara sa-i prinda nimeni.
?Scoala, justitia si familia sunt trei dintre pilonii societatii. Dar fiecare dintre acesti piloni abia se sustine, intreaga constructie fiind una subreda.
?Si atunci ne miram ca romanii dau buzna catre lucrurile idealiste. Se bulucesc de Paste la biserica, se calca in picioare la moaste, iar cand stau acasa, deschid televizorul doar pentru a viziona programe de slaba calitate, in care personaje de tot soiul se cearta ore in sir pe subiecte care ar trebui sa intereseze cel mult familiile din care provin.
Ce inseamna sa ajungi azi VIP in societatea romaneasca? Daca mergeti pe strada si puneti intrebarea, veti auzi vreun nume de pictor sau scriitor contemporan? Nici vorba. Poate pictor pe sanii unei dive care ii stie pe toti fotbalistii cu bani din Bucuresti sau un om de afaceri care si-a cladit averea dintr-un tun tras la un moment dat in complicitate cu vreo institutie a statului.
Aici ar trebui sa intervina scoala, apoi familia. Dar cine s-o faca? Profesorii plictisiti si prost platiti? Parintii care alearga de dimineata pana seara pentru o leafa de 300 de euro pe luna? ?Si chiar daca ar dori sa intervina, stiu parintii care sunt valorile? Cine face ierarhia si unde gasim un astfel de clasament? Uitati-va pana si la topurile bogatilor Romaniei din revistele economice de specialitate. Cati dintre primii 20 sunt modele de urmat in afaceri?
Pe de alta parte, revenind la tema neseriozitatii, romanii aproape s-au obisnuit cu situatia, desi stiu ca in jurul lor exista multa mizerie si minciuna.
Nu cauta solutii pentru a indrepta lucrurile, ci se descurca fiecare. Dupa cum poate. Cu totii ne enervam din cauza spagilor din spitale. Sau din cauza cozilor de la institutii atunci mergem sa achitam darile. Ati auzit de vreun protest in Romania pe astfel de subiecte? La un moment dat ajungem fiecare la zid pentru a trece de partea cealalta, dar nu incercam sa-l spargem impreuna, inainte de a ne confrunta singuri cu peretele cu pricina.
Lipsa de curaj si de implicare imediata e principala noastra greseala. Suntem foarte critici cu altii, dar nu incepem cu raul din preajma noastra. Raul cel mare nu s-a format de la sine, ci a fost tolerat, aproape incurajat.
Cand un politician face de cinci ori aceeasi greseala, nu suntem si noi responsabili pentru ca-l toleram? ?Si mai ciudat este ca ne trezim ca politicianul care comite intentionat sirul de gafe e ales la urmatorul scrutin. Apoi o luam de la capat cu vaicareala, fara insa a indrepta lucrurile atunci cand avem stampila in mana.
Exista speranta? Da, dar nu la televizor, nu stand ca babele pe prispa si doar aratand cu degetul. Exigenta ar trebui sa inceapa cu noi, apoi ar trebui sa strapungem cercurile concentrice care ne bareaza drumul. Altfel, nu doar ca nu avem vreo sansa de vindecare, dar obiceiurile astea care ne enerveaza si ruineaza vor fi preluate si tolerate de copiii si nepotii nostri.