Asta este intrebarea la care vrea sa raspunda si „BBC News“ intr-un articol semnat de Jennifer Armstrong, care aminteste ca „furtunile“ starnite in zilele noastre de finalul unui serial ar fi uluit in urma cu cateva decenii.
Pana in anii ’70-’80, iesirea din scena a unui serial era aproape nebagata in seama. Asta fiindca un serial era pur si simplu anulat atunci cand nu mai interesa pe nimeni.?Si nimeni nu s-ar fi gandit atunci sa premediteze cu meticulozitate un mod de a pune punct.
Lucrurile s-au schimbat, aminteste „BBC“, odata cu „The Mary Tyler Moore Show“, o populara emisiune americana a carei iesire din serie a fost planuita sa aiba loc la o data precisa, in 1977 – un model care a impus standardul pentru toate finalele TV care au urmat. „The Mary Tyler Moore Show“ – care a castigat mai multe premii Emmy si este considerata de revista „Time“ una dintre cele 17 emisiuni care au schimbat televiziunea – a influentat, de exemplu, felul in care a fost conceputa finala popularului Friends.
Astazi, in ceea ce este numita „era de aur a televiziunii quality“, orice serial care trece cu bine de primul sezon este legitimat sa viseze la un sfarsit „controlat“. Cele mai vizate sunt serialele a caror popularitate le confera statutul de „cult“, cum ar fi, de exemplu, Lost sau Battlestar Galactica sau, mai recent, Mad Man.
O astfel de finala are un impact imens, atat la audienta, cat, mai ales, asupra fanilor care dezbat apoi in social media acest ultim episod vreme de saptamani si chiar luni. In termeni de audienta, finala M*A*S*H continua sa conduca detasat cu 106 milioane de telespectatori, dar, pe atunci, nu exista social media. Astazi, aminteste „BBC“, un show precum Parenthood, care s-a incheiat in ianuarie si care avea, prin comparatie, o audienta mult mai mica (5,5 milioane), a fost discutat foarte multa vreme pe internet.
Articolul „BBC“ subliniaza cat de greu este pentru realizatori sa conceapa un astfel de final: practic, ei trebuie sa reduca la un singur episod sute de ore si ani de difuzare cu toata incarcatura lor emotionala.
„Finalul unui serial este intotdeauna nereusit si toata lumea stie asta“, scrie criticul Rob Sheffield in „Rolling Stone.“ „Numai ca serialele se simt obligate sa faca asa ceva. Ideea ca un show are nevoie de o finala este doar una dintre ideile ciudate care au intrat in capul Americii in anii 2000, idei precum MySpace sau ca Paula Abdul poate fi in juriul unui concurs de interpretare. Traim vremuri confuze.“
Deci, cum sa faci un episod final care sa merite? „BBC“ are cateva idei:
In primul rand sa ai ceva de spus care sa merite, dar care sa puna spectatorii pe ganduri. Finalul din 2007 al serialului Clanul Soprano, un final teribil de ambiguu, face parte din aceasta categorie si a starnit o aprinsa dezbatere – de ce, ca spectatori, avem nevoie sa stim exact ce s-a intamplat cu personajul central al seriei?
Cei de la Seinfeld au facut ceva similar, in 1998, cand au pus ca personajele principale sa fie judecate pentru faptele lor dupa ce au violat „legea Bunului Samaritean“. Efectul a fost ca spectatorii s-au pomenit in situatia de a se intreba si ei de ce s-au atasat atatia ani de personaje care s-au dovedit a fi oameni cu mari carente de caracter.
Altii prefera o finala mult mai linistita sau clasica in care povestile eroilor sa ajunga lin la sfarsitul cel mai potrivit. Este cazul lui Totul despre sex sau al lui Friends (desi, comenteaza „BBC“, acest final a parut mai degraba o obligatie realizata prin bifarea tuturor ingredientelor necesare).
De asemenea, „The Mary Tyler Moore Show“ arata ca poti, daca te pricepi sa o faci, sa inchei intr-un mod sofisticat, dar fara sa fii ambiguu.
Mai mult, concluzioneaza „BBC“, mai exista un principiu major care trebuie luat in calcul atunci cand concepi un episod final – sa fie gandit astfel incat sa provoace spectatorii sa revada intregul serial in loc sa ii faca sa abadoneze dezamagiti.
„Poate ca cea mai buna «formula» pentru a incheia un serial este ca realizatorii sa se concentreze pe ceea ce a facut serialul popular, sa dea spectatorilor ceva la care sa se gandeasca si despre care sa comenteze si, in cele din urma, sa inspire un sentiment de nostalgie pentru serial si, mai ales, pentru experienta de a urmari acest serial“, scrie Jennifer Armstrong. „La urma urmei, finalurile ne emotioneaza atat de mult fiindca sunt un mod prin care personajele pe care le iubim, in ciuda defectelor lor, isi iau ramas-bun de la noi. Dezbaterile prelungite de dupa, discutiile si analizele sunt doar o modalitate de a mai ramane oleaca alaturi de ele.“