— Omule, ai idee cat e ora?
— Da, e trei jumate. Matale esti profesorul care se ocupa cu contestatiile la bac, proba de romana?
— Eu sunt, da. Ce, ai dat bacalaureatul? Si acum ce vrei de la mine?
— Hai ca o sa ma asez putin aici. Ia loc si matale, ca-mi stai in cap. Ia, uite aici.
— Ce-i cu banii astia? Doar nu-ti inchipui ca ma mituiesti.
— A, nu. Vezi matale, mie nu prea imi lipseste nimic. Afacerile merg bine, doar ca nu am reusit sa iau bacul.
— Si ce, ai nevoie de bacalaureat pentru afaceri?
— Nu ca am, dar asa vrea sufletul meu. Sa nu zic ca am facut liceul degeaba.
— Dom’le, e treaba ta. Te rog sa iei banii de pe masa si sa pleci.
— O sa-i iau, nici o problema. Dar nu acum si nu atatia.
— Ha?
— Dom’ profesor, eu dau bani cu imprumut. Unii spun ca as fi camatar, fiindca uneori ii mai si ajut sa plateasca, daca intelegi. Si na, viata e scumpa, tre’ sa pun si eu o dobanda acolo, ca nu face nimeni acte de caritate, nu?
— Nu inteleg ce legatura are asta cu mine.
— Ma uitam asa la matale si am avut senzatia ca stai prost cu banii. Nu cred ca ai un salariu prea mare. Asa ca m-am hotarat sa te imprumut cu zece milioane.
— Nu am nevoie!
— Prea tarziu. Poimaine o sa mi-i dai inapoi. Plus dobanda, face cincisutezece milioane.
— Cuuum?
— Pai na, tre sa traiesc si eu. Matale poti sa traiesti sau sa mori, depinde daca platesti sau nu.
E intuneric si tarziu
In noaptea despre care scriu.
Si reci proboane se scobor
Pe fruntea unui profesor.
— Adica ma trezesti in miez de noapte ca sa-mi spui ca-ti sunt dator?
— Vezi ca ai inteles?
— Si daca chem politia?
— Si daca… si daca… si daca eu iti dau acuma una?
— Aoleu, nu!
— Sau as putea sa-ti rup mana cu care scrii, ce zici?
— Nu, nu, nu mai chem pe nimeni, am inteles. Dar sa stii ca nu am de unde face rost de atatia bani, nu-mi da nici o banca un imprumut atat de mare.
— Aha. Ma gandeam eu. Pai uite, ca sa nu spui ca nu sunt baiat bun, as putea sa te iert de datorie.
— Iti multumesc! Esti un om foarte bun!
— Dar nu stiu cum naiba sa facem cu contestatia asta…
— Se rezolva, cum sa nu?
— Sincer, am scris numai prostii in teza.
— Nu cred asa ceva! Sunt sigur ca profesorii corectori au fost neatenti.
— Am zis ca Eminescu s-a nascut in 1922.
— Asa, si? De unde stiu ei ca nu e adevarat? Au fost acolo? Ce, au mosit-o ei pe mama lui Eminescu?
— Si ca a fost iubitul Simonei Halep.
— Foarte bine! A fost iubitul oricarei femei care a citit vreodata o poezie de-a lui!