Cineva a reperat printre refugiatii sirieni un lider terorist: vin teroristii in Europa. Au curs valuri de cerneala speriata pana sa se afle ca omul era – adica fusese – un luptator rebel impotriva liderului sirian, dar lucrurile tot incurcate au ramas, fiindca cine sta sa mai aleaga intre sutele (unii zic chiar miile) de factiuni rebele „arabesti“, unele pro-, altele antiguvernamentale, unele democratice, altele islamiste? Cu etichetele e simplu; cu discernamantul e mai greu.
Pe internet s-a vanturat si un videoclip cu niste refugiati care ar fi refuzat pachetele cu alimente oferite de Crucea Rosie pentru ca – explicau comentatorii – aveau o cruce pe ele. Asadar, fundamentalistii musulmani s-au suparat pe crucea noastra crestina! A trebuit sa intervina insusi reporterul care filmase scena si sa explice ca nu crucea ii necajise pe refugiati, ci tratamentul la care fusesera supusi mai inainte: asteptasera trei zile in ploaie, la granita Greciei cu Macedonia, unde politia le blocase trecerea (faptul ca oamenii aia fortau granita e si el discutabil, dar asta-i alta poveste, fara cruci si semiluni).
Teoriile conspiratiei curg garla. Le alimenteaza si Traian Basescu, fostul presedinte al Romaniei, cand spune ca printre refugiati s-au infiltrat teroristi islamisti. Sute de editorialisti si comentatori de subsol vorbesc despre planurile musulmanilor de a cuceri Europa printr-un exod, despre o tentativa islamista de a ne fura continentul sau cel putin de a-i schimba fata si religia. Schimbarea la religie a Europei o profeteste si scriitorul francez Michel Houellebecq in recentul sau roman Supunere, lansat intr-un moment atat de potrivit, incat as putea sa ma intreb – in aceeasi cheie conspirationista – daca invazia refugiatilor din Orientul Mijlociu nu face parte cumva dintr-o strategie editoriala de anvergura, menita sa propulseze cartea francezului in topul vanzarilor globale. E o ipoteza ridicola, dar isi are logica ei, similara cu cea care ii face pe multi europeni sa creada ca suntem sub asediul unor islamisti ce vin cu bombe si copii la brau.
Multi se mai intreaba insinuant si de ce cam toti refugiatii vor sa ajunga in Germania. (Sau, la o adica, in Suedia.) Aici detectez o invidie marunta, prost mascata si jalnic de rusinoasa: adica de ce ar ajunge tocmai ei in Germania „noastra“? Pe noi, romanii, nu ne-a primit nimeni cu atata usurinta.
La asta s-ar putea raspunde, vulgar-maieutic, tot cu o intrebare. Daca ati fi refugiat de razboi, in ce tara ati incerca sa ajungeti: intr-una islamica fundamentalista, intr-una ce sufera de complexul cetatii asediate sau intr-una vestita pentru deschiderea fata de straini (fie si in urma unei vinovatii colective inculcate cultural)? In Arabia Saudita sau in Germania? In Ungaria sau in Suedia? Daca tot esti nevoit sa-ti parasesti casa, familia, prietenii, locul unde ai crescut, tot ce ai stiut si iubit vreodata – si asta, poate, pentru totdeauna –, n-ai incerca sa cauti locul cel mai bun pe care il poti gasi? Adica unul care sa compenseze partial, in alt plan, pierderea suferita? Fiindca nu-i usor sa pleci cu de-a sila, sa te rupi de lumea ta si sa incepi o viata noua intr-o tara necunoscuta. Macar sa nu fie si ostila. Macar sa iti ofere un inceput bun.
E drept insa ca valul acesta de migratie va zgudui binisor Europa. Dar vechiul continent avea, cred, nevoie de o asemenea zguduiala. Dar despre asta s-ar putea scrie inca un text cu refugiati.