Dimpotriva, unii ar spune ca are chiar o problema cu sinceritatea, in sensul ca spune adevarul in forma lui bruta, fara sa-l mai treaca prin filtrul diplomatiei. Daca ar trebui sa-ti dea cineva o veste proasta, crede-ma, Misu este ultima persoana care ai vrea sa faca asta.
S-a inscris in audienta la directorul fabricii. Unul dintre putinii oameni care apreciaza stilul sau direct. Pentru ca a conduce eficient presupune a cunoaste in profunzime problemele din propria ograda, iar pentru asta ai nevoie de informatie corecta, pe care uneori e greu sa o primesti de la muncitorii mai lingusitori. Ei vor sta tot timpul cu capul plecat si nu se vor plange de nimic, pentru a nu-si periclita jobul, de altfel foarte generos platit, in cazul de fata.
Din scaunul sau din piele, directorul isi saluta angajatul din priviri, prefacandu-se pierdut in niste documente aruncate la repezeala peste ziarul de sport:
— Ia spune, Misule, care-i problema? Iar miroase maistrul a bautura? Iar ai vazut paznicul dormind?
— Nu, dom’ director.
— Atunci?
— Dom’ director, eu lucrez in fabrica asta de mai bine de cinci ani.
— Stiu, ca doar eu te-am angajat.
— Si nu m-am plans niciodata de conditiile noastre contractuale.
— He, he, pai nici nu ai de ce sa te plangi. Nu te tin peste program, concediul e concediu, va dau apa plata cand e prea cald, nu?
— Vreau sa discutam despre salariul meu.
— Asa… stai sa ma uit pe laptop. Laptopul nu minte niciodata. Deci… Petrescu Mihai, sase mii trei sute. Bravo, Misule, ai cel mai mare salariu dupa al meu. Ce vrei acum, sa ma ajungi? Si l-am crescut la fiecare sase luni, conform evaluarilor.
— Eu am doi copii, dom’ director. Unul intr-a sasea si fata intr-a doua.
— Stiu asta.
— Va rog, cu tot respectul, nu ma opriti. Am pus pe hartie cheltuielile lunare. Cu copiii cheltui o mie doua sute. Hrana cainelui ajunge cam o suta zece. Benzina undeva la sase sute. Utilitatile casei se duc in sapte sute in lunile de iarna.
— Misule, cu totii avem cheltuieli. Uite, pentru ca te apreciez, pun foaia asta pe masa. Scrie tu cat vrei sa-ti fac salariul si promit ca ma gandesc serios la asta.
— Eu nu sunt omul ocolisurilor. Va spun pe sleau, acum. Oricum as da-o, nu reusesc sa cheltui mai mult de cinci mii de lei pe luna.
— Si acum ce ai vrea tu? Sa-ti scad salariul la cinci mii?
— Da, incepand de azi.
— Nu pot sa o fac. S-ar crea un precedent periculos si m-as trezi ca toti muncitorii imi cer asta.
— In acest caz, cu tot respectul va spun, imi dau demisia.