La inceputul anilor ’70, influenta artei conceptuale – arta in care mai importante erau ideea si procesul artistic decit finalizarea intr-un obiect artistic – era hotaritoare si in practica fotografica. Atitudinile artistice si civice au devenit mult mai transparente in lucrarile de arta. In ciuda miscarilor sociale si a revolutiei sexuale din anii ’60, rolul femeilor in arta nu s-a schimbat semnificativ la sfirsitul deceniului 7. De-abia in anii ’70, odata cu manifestatiile anti-razboi sau pentru drepturi civice, feminismul a cistigat in interes si vizibilitate. Pentru prima data in istoria artei, un numar insemnat de artiste au jucat un rol important atit in formele de manifestare, cit si in continutul de idei propuse. In anii ’70, artistele au promovat limbajul new media, de la performance si video, pina la fotografia experimentala, in contradictie cu mediile clasice – pictura si sculptura –, prin definitie asociate cu traditia masculina.
Hannah Wilke si-a documentat degradarea corpului
Carolee Schneemann, in performance-urile sale atent documentate fotografic, a reprezentat diferite aspecte ale corpului feminin, eludind conventiile sociale. Artista americana Hannah Wilke a produs fotografii cu o problematica centrata pe politicile feministe. Pe parcursul a 20 de ani, pina la moartea sa in 1993, artista a parodiat modurile de reprezentare a femeilor in mass media, in special narcisismul conventional atribuit femeilor. In seria fotografica Stratification Object/ Obiect stratificat, ea si-a surprins corpul acoperit cu mici bucati de guma de mestecat, fotografii care au fost expuse apoi alaturi de imagini modelate sub forma organului genital feminin. Aceasta atitudine artistica avea legatura cu fetisizarea corpului feminin sub privirea masculina. In ultimii doi ani de viata, Hannah Wilke si-a documentat degradarea corpului sau supus tratamentelor medicale impotriva bolii incurabile care i-a grabit sfirsitul.
Joan Jonas a fost printre primii artisti performeri care au introdus in proiecte camera video, monitorul TV si, mai tirziu, ecranele de proiectie. Asumindu-si un nou nume, „Organic Honey/ Miere organica”, corespunzator eu-lui sau artistic, aceasta crea un univers magic cu referinte istorice. In performance-ul Funnel din 1974, ea a impartit spatiul in trei zone despartite de perdele, in fiecare dintre ele performind ritualuri similare indienilor americani. Detalii care puteau scapa atentiei publicului au putut fi vizualizate pe monitorul TV de-a lungul intregii reprezentatii. Intuind conceptul de multimedia de mai tirziu, Jonas a dorit sa creeze noi forme artistice in care sunetul, imaginea si expresia corporala sa fuzioneze.
Incepind cu anul 1979, influenta culturii populare a fost tot mai evident reflectata in lumea artei. Spiritul idealist al anilor ‘60 si ‘70, de negare a sistemului oficial al artei, era acum depasit, lasind loc altuia, mai pragmatic si antreprenorial, pus in slujba obtinerii prestigiului si a vizibilitatii. Profilul artistului conceptual, care nu producea obiecte ci doar idei ce reflectau gindirea sa independenta a fost inlocuit de cel al artistului care se reintoarce la mijloacele traditionale de productie artistica, intra in colaborare cu galeriile si incearca sa isi construiasca o cariera pentru a dobindi celebritatea. Acest spirit postmodern, de reintoarcere la traditie si de renuntare la comportamentul ascetic al artistilor din perioada precedenta, s-a reflectat si in performance-urile media ale artistilor anilor ’80. Cultura videoclipului si concertele cu ecrane gigant ale megastarurilor pop le-au influentat viziunea artistica. De la mitologiile personale, artistii au trecut la analiza contradictiei dintre cultura elevata si cea populara.