Cum reformam insa invatamantul? Reforme s-au tot facut din 1990 incoace si lucrurile nu s-au imbunatatit, ba chiar dimpotriva. Ce n-a mers cum trebuie? Profesori inzestrati, chiar pasionati, sunt destui. Elevii romani nu sunt mai slab dotati decat altii de aiurea. Scolile, asa prapadite cum sunt, nu-s mai prapadite decat cele din tarile subdezvoltate care au ajuns sa ne intreaca in domeniu la evaluarile internationale. Si-atunci ce merge prost? Unde e buba? Doar am incercat toate reformele posibile, de la cele conservator-stangiste pana la cele liberale, de la informatizarea scolilor pana la formarea continua a cadrelor didactice.
Dar daca insasi directia tuturor reformelor de la noi a fost gresita? Daca am ales un drum infundat pentru Romania? Pe presupunerea asta se bazeaza ideea – deocamdata bruta – pe care o avansez aici, numind-o, cu majusculele cretine ce se incetatenesc in ortografia romaneasca, Adevarata Reforma a Educatiei (sau ARE).
ARE ar trebui sa porneasca de la specificul societatii romanesti de azi, care se deosebeste destul de radical de societatile vestice. Paradoxal, dupa distrugerea ierarhiilor sociale interbelice, presupusa ideologie egalitarista a epocii comuniste a creat in Romania o societate si mai stratificata decat cea de dinainte. Epoca postcomunista a accelerat fenomenul, l-a des-franat, aducandu-l din subteran la suprafata. Altfel, realitatea o stiam cu totii: inaltii ierarhi ai partidului, un fel de zei marxisti, administratorii de localuri, de magazine si de hoteluri (viitorii patroni) erau o elita profesionala onorata, securistii (azi bancheri, politicieni etc.) erau stapanii tainelor si purtatorii puterii brute. In fine, mai exista si relatiile de clan, care blocheaza orice selectie profesionala meritocratica. Toate astea s-au pastrat si s-au pietrificat. Lumea romaneasca e plina de cercuri inchise.
De aici trebuie sa porneasca ARE: de la aceasta realitate imposibil de schimbat, de vreme ce e general acceptata. Fiindca, pana la urma, ce se pretinde azi de la scolile romanesti? Sa pregateasca specialisti competenti sau sa umple locuri de munca? Un idealist ar spune „specialisti competenti“, dar ar gresi. Majoritatea companiilor din Romania declara ca prefera sa isi instruiasca oamenii in stilul lor, fiindca nici o scoala nu poate raspunde cerintelor specifice ale tuturor firmelor. Hai sa zicem ca inveti sa citesti, sa scrii, sa socotesti si inca vreo doua-trei lucruri aproximativ utile. Restul se invata la fata locului, la slujba. Deci locurile de munca sunt mai importante decat competenta.
In plus, Romania de azi nu are nevoie de cine stie ce specialisti. Nu suntem lideri mondiali (ori macar regionali) in nici un domeniu. Nici nu avem sanse sa ajungem si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza. Daca pregatim in scolile si facultatile noastre specialisti prea competenti, ei vor emigra si ii vom pierde, asa ca timpul, banii si efortul cheltuiti cu ei vor fi inutili. Nu genii pentru America, ci mediocri pentru slujbe mediocre din Romania, asta poate si asta trebuie sa formeze scoala romaneasca.
Pornind de la ideea asta fundamental onesta si de la restrictiva stratificare socio-profesionala din Romania de azi, se poate realiza Adevarata Reforma a Invatamantului. Mai ales ca ea, reforma adevarata, cere mult mai putin efort si mai putine cheltuieli decat ambitioasele si inutilele experimente de pana acum. E o idee ce merita un text separat – saptamana viitoare.