Barfitorul moare de grija celuilalt. Se da de ceasul mortii sa afle ce face cel din preajma sa, fie ca e vorba de vecinul de scara sau colegul de serviciu. Il intereseaza orice detaliu, n-ar citi o carte, dar mintea sa e o adevarata biblioteca despre faptele altora. N-are aspiratii personale inalte, dar e fericit daca barfa sa rapune cariera dusmanului inchipuit.
Curios, specia se inmulteste fara reproducere. Cand un barfitor dispare, altul ii ia imediat locul. Lantul nu se destrama niciodata, veriga lipsa e rapid inlocuita. Nu conteaza pozitia sociala, nici daca e bogat sau sarac. Barfitorul sarac are mai multa libertate de miscare. Ii taxeaza si pe ceilalti saraci din jurul sau, intra adesea in conflict cu acestia din te miri ce subiect marunt, iar cu bogatii nu prea interactioneaza, dar stie el sigur ca toti au facut averi pe cai necinstite. Barfitorul bogat nu prea are treaba cu cel sarac, ci isi recruteaza victimele tot din randul celor cu contul plin. Daca are doar vila cu un etaj, e nemultumit ca n-are si mansarda sau curte de 2.000 de metri patrati. Daca are masina de 50.000 de euro, e invidios ca amicul sau de afaceri vine la intalnire cu una de 100.000.
Daca lucreaza intr-o institutie publica, atunci barfitorul devine adesea agresiv. Merge tantos pe holuri, e plin de sine, iar peretii aproape ca devin sursa turnatoriei.
Isi toarna fara mila colegul de birou, apoi glumeste cu el fara nici o retinere, se linguseste pe langa director, duce plocoane la fiecare zi de nastere a sefului de birou si da din coate pentru a urca macar o treapta in ierarhia institutiei cu pricina. Marea problema este atunci cand barfitorul e chiar seful cel mare. E drept ca omul nu prea are pe cine barfi, dar intra in jocul subordonatilor. Apleaca imediat urechea la cei care toarna, pentru ca barfitorul se hraneste din scorneli. Urmarea? Deciziile se iau anapoda si sunt promovati doar cei din tagma sa. Institutia se duce de rapa, dar nu conteaza. Pacat ca nu exista Ministerul Barfelor, ar fi minunat sa asistam la sedinte nationale in care sa se propuna legi ale Nimicului National. Interesant, barfitorii sunt buni prieteni doar cat dureaza barfa lor, dupa ce momentul se consuma se pot barfi unii pe altii fara nici o problema.
Barfa e prezenta si in bloc. E mai putin rafinata, ba chiar e primitiva. Unii sunt atat de preocupati de vecini, incat uita mancarea pe foc, doar pentru a-i pandi pe cei care intra sau ies in imobil. Daca cineva de la etajul doi si-a adus mobila noua, Barfitorul stie in cel mult o ora de la ce firma au fost aduse produsele si cat costa. Nu te-ar ajuta nici macar sa cari un scaun sau sa-ti deschida usa blocului, dar cand ti-ai terminat treaba il surprinzi in plina sedinta cu ceilalti Barfitori de scara, pentru a imparti pareri despre furnirul bibliotecii pe care tocmai ai achizitionat-o si n-ai acoperit-o complet in timpul transportului.
In cazul in care ai un copil la varsta adolescentei, atunci lucrurile se complica. Barfitorul e in stare nici sa nu mai faca mancare o saptamana, doar pentru a descoperi daca iubita/iubitul copilului intra in bloc seara si iese abia dimineata.
Daca s-ar infiinta un DNA care sa se bata cu Barfitorii Nimicului, atunci ar fi dezastru. Nu ca anchetatorii nu i-ar prinde pe barfitori, ci pentru ca n-ar mai face fata numarului mare de audieri.
Ne miram cand vedem de ce emisiunile TV de doi bani fac cele mai mari audiente. Se intampla asta pentru ca privitorul vrea sa afle totul despre nu stiu ce personaj, chiar daca e vorba de manelisti sau de fetiscane care abia au terminat liceul. La ce-i ajuta ca afla cu cine s-au cuplat vedetele? Nu conteaza. Isi satisfac simtul curiozitatii excesive, mananca mai cu pofta la mic dejunul de a doua zi.
Barfitori ai Nimicului sunt si in politica, si in presa, iar mai nou si pe Facebook.
Chiar la inceput de mandat al presedintelui Klaus Iohannis existau putine teme de atac la adresa locatarului de la Cotroceni. Insa cei care cautau scandal cu orice pret au gasit imediat subiectul: lungimea fustei Primei Doamne. Povestea a prins si s-a rostogolit inclusiv in media considerata decenta, insa in ultima perioada vedem ca aparitiile sotiei presedintelui Iohannis s-au rarit, semn ca barfitorii si-au atins scopul.
Cat va continua fenomenul?
Cat va fi nevoie, vor raspunde cei care se ocupa cu barfitul. Poate si asta e o cauza a locului codas pe care il ocupam in Europa. Mereu ne preocupa ce fac ceilalti, dar nu suntem la fel de analitici cu ceea ce facem noi.