In dorinta lor de a reactiona la spiritul comercial al pietei de arta si la spiritul dominator al Pop Art-ului si al minimalismului american, ei au manifestat un interes special pentru explorarea unor noi materiale. Pentru ei, arta putea sa fie constituita din orice: lucruri vii, produse naturale, materiale industriale, sunet si energie.
Printre artistii cei mai importanti ai acestei miscari i-as aminti pe Alighiero Boetti, Lannis Kounelis, Mario Merz, Giulio Paolini si Michelangelo Pistoletto. Prima expozitie a acestei grupari a avut loc la Genoa in 1967, iar la scurt timp dupa aceea, Germano Celant a publicat manifestul Arte Povera: note pentru un razboi de gherila, in care, prin subversiunea conventiilor lingvistice, a dezvoltat o critica politica a societatii capitaliste tehnologizate.
Folosirea materialelor sarace, pina atunci rar intilnite in lumea artei, a devenit astfel o tactica a artistilor vazuta ca un raspuns polemic fata de sistemul comercial al artei. Celant remarca faptul ca artistul a redescoperit corpul sau, memoria sa, miscarile sale, existenta traita direct, printr-un proces de semnificare ce implica senzorialul, senzitivul si senzationalul deopotriva.
Kounellis a expus doisprezece cai
Unul dintre artistii reprezentativi, Jannis Kounellis, opunea limbajului elitist al filosofiei pe cel popular al sensurilor, spectatorul nemaifiind nevoit sa adopte o postura de contemplare detasata a operei de arta, ci sa se plaseze „in interiorul” acesteia.
Chiar daca aparent au o dimensiune teatrala, instalatiile lui Kounellis au un puternic efect real. Cind, in 1969, a expus la Galeria L’Attico din Roma doisprezece cai, redefinind spatiul expozitiei, depasind astfel bariera dintre arta si viata, el a invitat spectatorii sa participe intr-un rit de initiere prin „experimentarea” vietii.
Au trecut mai bine de treizeci de ani de cind miscarea Arte Povera s-a consumat. Majoritatea actorilor sai au facut remarcabile cariere artistice internationale si au influentat generatiile viitoare, mai ales pe cea a artistilor din anii ’90, un nume foarte cunoscut fiind cel al mexicanului Gabriel Orozco.
Am ales sa scriu despre aceasta miscare pentru faptul ca premisele aparitiei Arte Povera se regasesc intr-o buna masura si azi: dominatia ideologiei conservatoare cu influente in fenomenele globale economice, politice si culturale, sistemul artei e la fel de comercializat si colonizator, lasind putine „nise” creatiei independente.
Desigur, reactiile unora dintre artisti ar putea avea similitudini cu cele ale predecesorilor mentionati, cu conditia de a integra in materialele sarace si tehnologia ieftina si accesibila aproape tuturor…