Adica vorbim despre o persoana care nu supara pe nimeni si care da un oarecare exemplu de curatenie. Altfel, nimic nu se compara cu barfa veninoasa a babelor de pe banca din fata blocului. Faptul ca Doamna Caty era divortata a fost unanim acceptat in randul asociatiei de proprietari, consensul fiind in directia ca acel colectiv a scapat de un betiv scandalagiu. Intre doua varste, madam Caty isi savura acum respectul aratat de vecini.
Intr-o dimineata de sambata, fix la ora sapte, cand a dat sa iasa pe usa ca sa mearga la piata, femeia s-a impiedicat atat de rau, incat era sa-si luxeze glezna. Pe presul din dreptul usii ei dormea un nene. Asta ar fi momentul in care un locatar fervent ar face scandal. Dar nu si conform ultimei sedinte a asociatiei, cand unui vecin de la doi i s-a cerut sa-si ia florile de pe palier, fiindca palierul este proprietate in cota comuna, adica a tuturor si a fiecaruia in parte, asa ca oricare dintre ei are drept de veto. Deci nu putea sa-i spuna strainului Da-te, betivule, din dreptul usii mele, fiindca respectivul spatiu se incadra in sfera aia asociativ comunista.
Bai, si nici nu parea a fi vreun betiv. Mai degraba un intelectual din ala care a pierdut tot. Evident ca, in scurt timp, lumea a inceput sa arunce pastile in curtea intimitatii lui Caty. Ca de ce, doamna, sa nu-l iei la tine in casa? Si asa esti singura. E pacat, sta asa pe pres, murdar si flamand. Dar femeia nu mai avea loc rezervat pentru concubinaje sau pentru ideea de cuplu, in genere. De gura lumii insa, parca a inceput sa se simta responsabila. I-a spalat hainele si a inceput sa il hraneasca. Pastrand insa acea bariera personala. Nu l-a chemat niciodata inauntru. Daca incepea sa miroasa pe palier, imediat un vecin o facea atenta si ea il trimitea sa faca dus la centrala termica, fiindca era cumva in joc reputatia ei de gospodina.
Necunoscutul adoptat a inceput chiar sa faca mici munci prin jurul blocului. Ba o frunza, ba un pom varuit. Era un fel de maidanez, necastrat si biped. Doar ca nu musca strainii.
Se apropia Pastele si Caty simtea din plin febra curateniei. A frecat geamurile pana s-au subtiat, a sters tot prin casa, de ziceai ca nu e casa, ci insasi coperta revistei „Neckermann“, editia octombrie 1988. Apoi si-a amintit de domnul de pe pres…
Simtea ca e momentul sa faca o schimbare in bine pentru existenta lui. A iesit, l-a privit fix si l-a rugat sa se ridice. Acum doarme fericit, pe un pres nou, rosu, imprimat cu oua.