In alte vremuri, legile dospeau si ani pana sa ajunga la votul din Plen. Numai ca finalul de mandat ii va gasi pe alesii nostri cu o cantitate serioasa de saci urcati in caruta. Oricine are practic vreun interes si pe „lumea cealalta“, adica in afara forului legislativ – unde sunt poate „ziaristi profesionisti“, pensionari, scriitori, compozitori –, actioneaza acum, repede, cat poate opinia publica e mai atenta la clipul trupei Taxi sau la ridicolul alegerilor locale din Bucuresti decat la legile care urmeaza sa fie trimise spre publicare in „Monitorul Oficial“.
Saptamana trecuta am scris in rubrica aceasta despre introducerea meseriei de jurnalist in sfera activitatilor de creatie pentru ca doar membrii Uniunii Ziaristilor Profesionisti, asociatie de interes public, sa poata beneficia de o pensie suplimentara de 50%, asemenea tuturor artistilor inscrisi in uniunile de scriitori, artisti plastici, muzicieni si muzicologi. O „reparatie morala“ adusa printr-un amendament la Legea 8/2006. Reteta? Binecunoscuta! Initiativa la Senat, uitata in sertare cat sa treaca tacit, „fuserita“ in Comisie la Camera Deputatilor, apoi trecuta in plen intr-o zi cu multe voturi de dat.
Cum spuneam, efervescenta se manifesta zilele acestea la cote maxime in Casa Poporului. Iar pe fondul acestei veselii iresponsabile, la Comisia de Cultura de la Camera Deputatilor a fost scoasa de la naftalina Legea Timbrului Cultural, doar putin uitata anul trecut in urma presiunii publice. Cum e greu de crezut ca pana va ajunge in plen pentru votul final aceasta lege va mai putea fi facuta o dezbatere de fond asupra motivelor pentru care ar trebui sau nu ca, de pilda, Uniunea Scriitorilor din Romania (USR) sa primeasca un leu pentru cartile comercializate in librarii, sustinatorii proiectului, parlamentari, dar si scriitori, isi vor vedea astfel visul cu ochii. Cu ce impact asupra pietei de carte din Romania, urmeaza a se stabili. Celor care au deschis televizoarele mai tarziu, ar fi bine sa le reamintim ca prin intermediul acestei legi „cu dedicatie“ pentru USR (si alte uniuni de creatie), volumele vor avea cam acelasi statut precum pachetele de tigari, in sensul in care editorii vor fi obligati sa aplice cate un timbru fizic pe cotor, coperta I, coperta IV – nici nu mai conteaza unde. De unde sa iei timbrele? Pai de la Uniune.
Sa zicem ca o editura urmeaza sa publice un roman al unui autor roman contemporan. Estimeaza un tiraj (ca orice estimare, se poate dovedi ulterior gresita). Se duce apoi cu plasa (sau „rafia“) la Uniune ca sa cumpere timbre pentru toate exemplarele pe care urmeaza a le tipari. De exemplu, 1.000. Inainte de a difuza cartea, aceasta trebuie sa fie innobilata cu timbrul. Constati dupa un timp ca ai vandut doar 300 de carti din cele 1.000 – din nenumarate motive. Se intampla. Si realizezi ca nici nu vei vinde mai mult de-atat, oricat ai mai lasa cartea in librarii. Iti asumi ca editor pierderea, ai dat banii in avans pe toata mia de timbre, Uniunea si-a incasat taxa. Intr-o situatie in care autorul e suparat pentru ca primeste drepturile de autor doar pe cele 300 de bucati comercializate (pentru ca atat a decis piata ca poate „inghiti“ din opera sa), editura se vede pagubita pentru ca a suportat costul a 1.000 de exemplare – tipar, plus ceea ce numim generic „regii“ (apa, curent, salarii, impozite catre stat, chirie etc. etc.), Uniunea e multumita, fiind singura care a castigat cu adevarat ceva. Sa iertati, va rog, simplificarea la extrem, oricum initiatorii legii n-ar intelege nici asa – pentru domniile lor, editurile sunt „evazioniste“, „hoate“ s.a.m.d.
Cine pierde pana la urma cel mai tare? Nu cumva tocmai autorul pe care USR sustine ca il protejeaza? Editurile serioase vor scoate tot mai putine titluri „la risc“, ceea ce va insemna ca tot mai putini autori (debutanti sau nu) isi vor vedea cartile tiparite si difuzate. Pentru ca efectul va fi acesta: un domn scriitor (poate chiar si parlamentar) se va duce de acum la un centru de copiere din cartier, cu timbrele deja cumparate de la Uniune, le va lipi pe fiecare exemplar si apoi va merge cu volumele acasa, in sacosa. El poate sa dea cadou toate exemplarele neamurilor si prietenilor. Bine ca a apucat macar sa plateasca timbrul la Uniune!