La fel se petrec lucrurile si la Opera. Pe fondul unor probleme financiare ale angajatilor s-a ajuns la haos, iar de aici la acuzatii halucinante.
E ciudat ca strainii sa fie aratati cu degetul exact ca in urma cu 25 de ani, ajungandu-se la acuzatii penibile cum ca unii nu stiu limba romana si ca n-au ce cauta in institutie. Culmea, inclusiv cei care formulau astfel de acuzatii (e vorba despre comunicatele sindicalistilor!) au ramas corigenti la testul de gramatica.
Nationalism primitiv. Asta se petrece la Opera din Bucuresti. E greu de spus daca intr-adevar artistii grevisti constientizeaza nivelul la care s-a ajuns si faptul ca discutia aluneca intr-o zona periculoasa, sau utilizeaza aceasta arma perfect constienti, doar pentru a-si spori sansele de castig.
Acesti oameni stiu probabil ca opinia publica le tine partea, pentru ca povestile cu eroii neamului care se bat cu dusmanii din exterior prind al naibii de bine.
Insa Opera nu apartine nici lui Tiberiu Soare (dirijor remarcabil, de altfel), nici ministrului Culturii, oricare ar fi el. Cum nu le apartine nici lui Kobborg sau Alinei Cojocaru, cele doua „elemente destabilizatoare“.
Publicul e cel care apreciaza performanta, nicidecum o decizie luata sub presiune.
Ramane de vazut ce hotarare va lua noul ministru al Culturii si cum se va pozitiona acesta in conflictul care pare sa nu se mai termine la Opera bucuresteana. Scandalul de la Opera, dar mai ales turnura intregului balamuc, vine pe un teren fertil, cu accente nationaliste tot mai pronuntate in societatea romaneasca.
Zilele trecute vedeam la televizor o reclama la o marca de bere care le spunea romanilor cat de fain se distreaza ei si cat de tari sunt petrecerile romanesti, in comparatie cu cele ale strainilor. E minunat ca incepem sa ne pretuim obiceiurile, dar comparatiile astea prostesti nu fac bine, ci mai degraba sunt semintele unui nationalism ce ar putea exploda in anii urmatori.
Romania a fost ferita mai bine de doua decenii de astfel de derapaje. E adevarat ca am asistat la aparitia unor personaje gen Funar, Vadim sau Paunescu, dar nici unul dintre cei trei n-a ajuns intr-o pozitie importanta. Calcam pe nisipuri miscatoare in Europa, iar alegerile prezidentiale din Austria arata din plin acest lucru.
Candidatul Partidului Libertatii, Norbert Hofer, a castigat primul tur cu 36%, cu un discurs anti-european si anti-imigratie. Acolo n-au votat asistatii social, nici cei care primesc fasole gratis sau spectacole cu Al Bano si Loredana. Prezenta la vot in Austria a fost imensa: 70%. Altfel spus, austriecii au votat in cunostinta de cauza.
E un semn rau pentru Europa. Liderii de la Berlin, Paris sau Londra culeg ce au semanat. Incet-incet, se instaleaza frustrarea in randul locuitorilor statelor membre. Austriecii, spre exemplu, simt ca Europa nu-i mai ajuta, ci dimpotriva, ii incurca. Tarile europene, mai ales cele dezvoltate, vor sa mearga pe propriile picioare, insa revirimentul nationalismului e de rau augur.
Este un moment delicat, iar continentul se schimba, prin aparitia unei noi generatii de lideri. Votul din Austria n-a fost singular, fiind deja confirmat de optiunile alegatorilor din Grecia, Italia, Spania si, partial, Franta.
Romania va avea alegeri parlamentare in acest an, in noiembrie. Deocamdata nu avem partide nationaliste care sa preia povestea salamului cu soia de la Opera din Bucuresti. Nici macar recenta intrunire a partidelor de extrema-dreapta de la Sinaia n-a prea avut ecou in randul romanilor.
Foarte probabil, alegerile parlamentare din 2016 nici nu vor consfinti prezenta in Parlament a unei formatiuni cu apucaturi. Insa asta nu inseamna ca suntem feriti pe termen mediu de coltii pe care nationalismul ii scoate deja in inima Europei. Dupa criza economica, doar un partid extremist ar mai lipsi Romaniei. Sper sa nu ajungem ziua in care ne vom bucura ca PSD se mentine constant la 40%.