Ti-l flutura tie pe la bot, la un pret atat de bun, incat iti vine sa calatoresti pana acolo chiar daca nu aveai asta in plan. Dar daca tot e ieftin, hai la Londra, zic. Oi vedea eu ce-oi face pe acolo. Ca ceai cu regina nu cred ca pup, dar bani de o bere ma imprumut si tot am.
Frumos, dom’le! Civilizatie veche si sanatoasa. Si eu eram pregatit sa gust cu pofta din aceasta experienta aparuta de pleasca. Cand sa ies din aeroportul Luton, vad niste omusteni care agitau pancarte, format A4. Or fi facand si ei greva, zic. Dar erau prea zambitori ca sa crezi ca ar vrea sa bata pe cineva si nici nu pareau filati de forte de ordine gata sa le sparga botul. In realitate, pancartele contineau nume ale persoanelor asteptate sa debarce. A naibii treaba, pe una scria Gabriel D.
Ce faina coincidenta, zic. Si ma trezesc ca ii spun omului „Hielou“. Ce o fi inteles el din politetea mea, am realizat abia mai tarziu. Hielou, mister Gabriel, zice, uelcam. Hi, hi, dar ce, o pleasca in plus strica? Falau mi. Bine, daca zici tu, de ce sa te contrazic? Hangri, mister Gabriel? Ies, ai du.
Ma duce domnul John la un restaurant, ma indoapa bine, apoi zice ca ai teic iu tu za hotel. Si uite ce mult aduc un salut si un zambet. Stateam acum ca belferul, la patru stele, pe banii englezului, care a plecat in treaba lui, cu promisiunea ca ai pic iu ap at eit. Lasa, nene, ca pana la opt ma plimb pe jos, daca tu nu ai bunul-simt sa ma duci cu masina prin imprejurimi.
Frate, deci astia chiar stau nemiscati, am crezut ca-s statui. Nu stiu daca au invatat sa traga cu arma sau sa dea cu karata, dar la stat tepeni sunt maestri. I-am scos limba, m-am prefacut ca arunc cu ceva in el, nimic. Desi cred ca a scapat un fac of, printre dinti.
La ora opt fix, John era la receptie. M-a dus intr-o sala cu multe picturi. Hai, ca nu sunt prost, m-am prins ce era. Un fel de congres sau reuniune sau ceva a unor pictori. Se punea cate unul la microfon, spunea ca este bucuros si primea o diploma. End nau, mister Gabriel, pliz cam hir.
Iacata-ma pictor. Ai hepi, ai tenchiu. Dar simteam nevoia sa aduc un pic de spirit artistic romanesc in mijlocul acestor oameni.
Si mi-am adus aminte de o tehnica picturala invatata in clasa a doua. Leidiz end gentlemen:
O linie, o linie, un punct, un punct,
O linie, o linie si-un rotund,
O linie, o linie si-un balon
Asta-i mutra lu’ mister John.