Numita Victorita Dutu, alias Ilinca Nathanael (sau invers), imi scria ca vrea sa gaseasca potentiali cumparatori pentru picturile dumneaei, basca vreun editor care sa-i publice noul roman. I-am raspuns, foarte politicos, ca nu doresc sa primesc nici un fel de spam, fie el pentru viagra sau tablouri. Credeam ca am inlaturat astfel orice neplacere viitoare si ca adresa mea a fost scoasa de pe lista doamnei. Greseam. Peste doua saptamini primesc alt mail: „buna ziua din dorinta de a comunica cu cei mai mari oameni de cultura din Romania va trimit roamnul meu in curs de aparitie ar fi a cincea carte publicata ma nunesc Victorita Dutu cu pseudonimul literar ILINCA NATHANAEL”. Iata ca ii ofer acum doamnei insistente prilejul de a intra in contact cu „cei mai mari oameni de cultura din Romania” (ma refer la cititorii „Suplimentului”, bineinteles). Romanul se cheama Singuratatea tatalui. E scris neglijent, plin de greseli, de ortografie, de exprimare, de gindire, de orice vreti. 72 de pagini in Word, cu Times New Roman 12. 72 de pagini pe un ton de adolescenta care n-are ce scrie azi in jurnal, dar totusi o face. Exemple: „Oare cum ar fi sa traim intr-un tinut in care nimeni si nimic nu mai poate sa ni-l invadeze cu mizeria zilnica si noi sa nu ne mai putem descotorsi de el?”, „Cit va mai trebui sa invatam de la noi si de la altii ca sa ne eliberam de acest joc aberant al stapinului si al sclavului din propriilor noastre dorinte?”. Pentru oamenii de cultura dornici sa comunice cu doamna Nathanael, exista: www.victoritadutu.home.ro. Aa, iar actiunea romanului se petrece in Iasul studentesc, motiv in plus ca Poliromul sa ciuleasca urechile – ar putea fi un bestseller.