Marturisesc, nu am crezut stirea din prima. Mai intai, am vazut-o anuntata asa: „Yahoo Messenger DISPARE. Vezi pana cand il mai poti folosi“ si mi-a venit sa rad – uite, inca cineva cade in vechea plasa a anunturilor alarmiste despre cum se inchide Yahoo Messenger. Trecusem prin asta in mod constant, mai ales in perioada 2005-2010, cand aproape in fiecare an circula un mesaj care suna cam asa: „Acest mesaj a fost trimis de presedintele Yahoo Jay Rusell… Aici este presedintele Jay Rusell: Imi pare rau sa va anuntz ca yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sunt folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramane gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fi deletat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!!“.
A fost o vreme cand primeam, in ciuda eforturilor mele de a sterge persoanele imbecile din lista mea de contacte, cam o data la jumatate de an un astfel de mesaj. Uneori, unele persoane mai usor de pacalit si cu meseria de jurnalist preluau mesajul ca atare si il transformau in stire de prima pagina, care avea ca subiect ori ca se inchide Yahoo, ori ca va incepe sa fie contra cost, ori ca nu va mai accepta noi utilizatori.
Ma intelegeti deci ca am primit vestea cu un oarecare scepticism. Abia cand am citit-o pe cateva site-uri serioase de tehnologie mi-am dat seama ca e treaba serioasa. In onoarea acestui moment, iata cateva lucruri de care imi va fi mereu dor la Yahoo Messenger:
Emoticoanele: cel care danseaza, cel care e speriat, cel care da din umeri, cel care imbratiseaza, cel cu „te ignor“, cel indragostit. Cumva, Yahoo Messenger a atins apogeul artei emoticoanelor de la prima incercare si de atunci, oricate eforturi ar face Facebook, Android-ul, iOS-ul, Whatsapp-ul sau oricine altcineva, nu mai pot fi create altele atat de simpatice si expresive.
Bucuria programului: Yahoo Messenger a fost cu siguranta cel mai fericit si recunoscator program din istoria computerelor. Mai tineti minte cum sarea in sus de bucurie emoticonul galben cand intrai in cont? Era varianta de PC a unui labrador care incepe sa se gudure la cel mai mic semn de atentie din partea proprietarului.
Mesajele de masa pline de stupizenii: „Ciudat, trimite acest mesaj la toti din lista ta in 5 min. si apoi apasa F1 si numele iubitei/ului tau adevarat o sa-ti apara pe ecran. E adevarat, asa e, am dat si eu.“, „2 ingeri in aprilie! Unul scrie mesaje, iar altul le citeste! Cel de-al doilea esti tu! Dar primul? Va fi oare bagat in seama? Dak trimitzi mass-ul asta la toti din lista ta kre iti sunt prieteni, iti va merge bine tot anul! Dar, oare tu mi-l vei trimite!?“.
Avatarurile si YMvironments: a existat o intreaga perioada in care fiecare se plictisise de propriile poze si a putut sa isi creeze propriul personaj desenat, cu haine de designer, cu coafuri tipice, cu pisici prin jur, cu placi de surf sau birouri de adolescent. Iar cand fereastra de Messenger devenea prea plictisitoare, o puteam transforma in peisaj de iarna cu bulgareala, in decor romantic sau loc de desenat liber.
Buzz: avea un sunet obraznic, de sonerie, produs cand apasai Ctrl+G sau cand iti aluneca mana pe un buton din fereastra si te facea imposibil de ignorat. Un element bun de avut si in viata reala.
Ca orice de-al internetului, Yahoo Messenger va supravietui intr-un fel.
Aplicatiile de telefon mobil continua sa existe, ba chiar au si capacitati noi, cum ar fi cea a unui timp limita in care poti sa „iei inapoi“ mesajele pe care le regreti. Plictisitor tare. Pentru ca daca n-ar fi fost mesaje regretate, n-ar mai fi fost nimic de povestit.