Visuri sau vise, aspiratii sau creatii ale noptii, m-am intrebat ascultand de mai multe ori programul original in care se impletesc, in ordine, o piesa de Liszt, Variatiunile pe o tema de J.S. Bach, Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen, alte doua de mai putin cunoscut publicului larg compozitor roman-israelian Vladimir Scolnic, Keyboard Dreams si Simply Irresistible Dreams of a Pianist, si, mai ales, celebrele Tablouri dintr-o expozitie ale lui Modest Mussorgski. Daca titlul CD-ului il parafrazeaza evident pe cel al lui Vladimir Scolnic, cert este ca aspiratiile si inclinatiile spirituale ale Anei Silvestru se indreapta prioritar spre lumea lui Mussorgski, din a carui muzica a inregistrat deja materie pentru doua CD-uri, intr-un proiect sofisticat ce se va materializa si finaliza cu o integrala a cantecelor maestrului rus.
Mussorgski, imi spunea recent Ana Silvestru intr-un interviu, este „cheia de bolta“ a discului ei, pentru ca „nu exista aspect al naturii umane pe care sa-l fi lasat nerascolit“. Daca Mussorgski si Liszt, spune ea, reprezinta o traditie, legata de credinta, de fatalitate, de acceptarea cu stoicism a soartei, vizand in final mantuirea, unul ortodox, celalalt, prin prelucrarea lui Bach, un moment doar, protestant, Vladimir Scolnic ar constitui un interludiu „ludic“, aproape „trivial“ in program, intre cei doi stalpi muzicali clasici. Un aspect ludic care, de altfel, este prezent in multe piese din Tablourile lui Mussorgski.
Vladimir Scolnic, in Visele sale irezistibile, ar reflecta o esenta a ceea ce se petrece cu un pianist care se duce sa se culce dupa ce a repetat ziua intreaga Chopin si caruia ii apar in somn, asemenea unor „impulsuri care navalesc peste el“, diverse motive, pana la ora la care ceasul il trezeste pentru a incepe o noua zi de lucru. Scolnic, care s-a nascut la Kiev, imi spunea Ana Silvestru, si-a trait copilaria in Romania, a studiat muzica la Bucuresti si, din 1977, traieste in Israel. Compozitorul si pedagogul apreciat a avut un parcurs notabil, este un discipol al lui Anatol Vieru si a ajuns decan al Facultatii de Muzica de la Ierusalim, devenind un nume cunoscut in muzica contemporana.
„Imi place foarte mult cum compune, imi plac foarte mult lucrarile lui, nu numai cele pentru pian, este un compozitor pentru care am un enorm respect si caruia ii datorez foarte mult in ceea ce inseamna teorie vis-a-vis de interpretare.“ „Am lucrat cu el, insista Ana Silvestru, am studiat putin cu el la Bucuresti, in urma cu multi ani cand a venit pentru cateva luni la Universitatea de Muzica din Bucuresti, in 2006-2007, si gratie lui am realizat cat de complexa, de vie poate sa fie armonia. A fost o revelatie! Pana atunci, trebuie sa recunosc ca stiintele muzicale, cel putin in modul in care se predau la liceu si in universitate in Romania, par complet desprinse de muzica. Sunt studiate ca un corp complet strain, nu sunt [considerate] parte organica din muzica, iar cu Vladimir Scolnic devine o placere sa studiezi asemenea discipline si sa le aplici, pur si simplu, direct in muzica.“
Intre pianistele de origine romana stabilite in strainatate si care fac faima unei Romanii ce le apreciaza prea putin si, in orice caz, nu contribuie cu nimic la reprezentarea lor pe planul discului, Ana Silvestru se distinge prin dinamism si mobilitate. Angajata in mai multe proiecte cu Universitatea din Zürich, pregatind terenul la Berlin, cea de-a doua sa resedinta in prezent, pentru un doctorat despre muzica lui Mussorgski, dand recitaluri de pian in Elvetia si concerte in duo cu violoncelistul Andrei Ionita, si el un pasionat al muzicii ruse, promovandu-si cu succes discul anterior, Calatoria de iarna/ Winterreise schubertiana cu Henter Tamás, Ana pare sa nu aiba un moment de liniste.
La intrebarea despre proiectul ei viitor mi-a raspuns pe larg vorbindu-mi despre un nou disc intitulat Verdun, dedicat ilustrarii muzicii in relatie cu Primul Razboi Mondial a lui Maurice Ravel si Debussy. Spera sa fie publicat anul viitor si va cuprinde Mormantul lui Couperin, Berceuse héroïque a lui Debussy, compusa in noiembrie 1914 si dedicata regelui Albert I si soldatilor sai, Frontispice de Ravel, in transcriptia pianistei, carora le adauga Concertul pentru mana stanga. Vor urma alte discuri, de sperat, tot de vis, din seria integralei liedurilor de Mussorgski, din care a repertoriat pana in prezent 66 de piese…