Am fost, de asemenea, parte a unor jurii, pozitie din care am urmarit zeci, ce zic?, sute de scenete, monoloage, spectacole pregatite de copii, adolescenti si tineri iubitori de teatru, arta de care se ocupau in timpul lor liber. Ca orice impatimit, erau implicati total in genul acesta de activitate care, aproape fara ca ei sa-si dea seama, ii ajuta enorm sa se formeze ca oameni. Arta teatrala e, in primul rand, o arta de echipa, care te obliga prin natura ei sa fii alaturi de altii, sa iti pese de ei, sa asculti, sa dai replica, sa fii pregatit pentru mici improvizatii, sa fii altruist, chiar si numai pentru o ora, sa daruiesti coechipierilor si celor din sala din calitatile, din energia si vibratia ta. Teatrul e fundamental o forma de comunicare, iar practicarea ei inseamna exercitiu, deschidere si empatie.
Vara aceasta, am inceput o noua serie de workshopuri, „Teatru pentru tine“, un proiect pus la cale de Centrul de Dezvoltare Sociala, care, dupa mai multi ani de depuneri de proiecte la diverse surse de finantare, acum a obtinut stipendii. „Teatru pentru tine“ a adunat un grup de 15 tineri, cu varste de la 15 la 30 de ani, fete si baieti – mai mult fete – impreuna cu care lucram pe textul dramatic si, alaturi de alti traineri, vom pregati un spectacol sustinut public pe la jumatatea lui decembrie. De ce scriu despre toate astea? Pentru ca, de fiecare data cand am acceptat sa ma ocup si de asa ceva, am avut parte de experiente pozitive. In primul rand, toti cei prezenti veneau/vin cu entuziasm. Unii, ca sa compenseze sperante neimplinite. Ar fi dorit sa opteze pentru o cariera artistica, dar conjunctura nu le-a permis, parintii i-au sfatuit sa se orienteze spre altceva. In principal, din ratiuni financiare. Flacara creatiei nu ajuta la plata facturilor, iar deceniile acestea nu sunt tocmai favorabile artistilor. Au si parintii dreptatea lor! Iar artei ii poti dedica din timpul tau extraprofesional.
Interesant, sunt cursanti care provin din domeniul stiintelor, din mediul informaticii, o sfera a rigorilor teoretice unde e nevoie insa si de multa creativitate. Doar ca de un alt gen decat cea artistica. Cu minti organizate dupa algoritmi, dar deschise la solutii inovative, „computeristii“ propun o perspectiva innoitoare foarte generoasa. Care ar putea folosi teatrului ca aport de „sange proaspat“. Boemia, noptile pierdute, trezitul tarziu, micul haos care antureaza portretul robot al creatorilor, nu prea se mai sustin astazi, cand planurile de cariera si disciplina profesionala au devenit obligatorii si in ocupatiile artistice. Imaginativii din stiintele exacte vin la atelierele de teatru pentru a-si asocia creativitatea de tip matematic cu forme complementare, de tip artistic. Imi amintesc cu drag de profesorul meu de algebra si geometrie din liceu targumuresean (hai sa ma laud si sa mentionez ca am luat 10 la bac la Mate!), care m-a batut la cap toti cei patru ani sa ma orientez spre zona cifrelor si a ecuatiilor. Nu pot uita cum ne vorbea inflacarat despre solutiile multiple de rezolvare a oricarei probleme, despre frumusetea unei enigme si a cailor variate de a o elucida. Si tot el, domnul Tepelus, ne dadea exemple, zicandu-ne ca la gasirea solutiilor nu poti ajunge doar prin aplicarea unor scheme si formule, ca mai trebuie si ingeniozitate. Intr-un cu totul alt fel, tot despre niste „formule“ si inventivitate e vorba si in fundamentele teatrului: despre rigorile si calitatile unui text care sa-l faca teatral, despre rostirea lui scenica, despre mecanismele de declansare a emotionalitatii, despre ce facem cand suntem in fata unui auditoriu etc. Pentru acest ultim temei din enumerare sunt prezenti la „Teatru pentru tine“ alti cursanti. Care, poate fara sa constientizeze, vor sti sa le vorbeasca mai bine clientilor din vanzari, astfel incat sa-i determine sa cumpere. Vor sti cum sa le predea convingator elevilor lor. Cum sa iasa din situatii neprevazute, stanjenitoare, prin mici improvizatii. Vor deveni mai populari in grupul de prieteni, invatand cum sa zica anecdote, unde sa puna accentul si cand sa spuna poanta.
Unii participa ca sa scape de emotivitate, sa exerseze vorbitul in public. Altii, fara un motiv special, fara agenda personala, din pura curiozitate. Nu am nici o indoiala ca saptamanile acestea petrecute in sfera Thaliei ii vor schimba. Nu le va risipi nostalgia de a nu-si fi implinit visul, de-a aparea in lumina reflectoarelor, de-a fi cunoscut, de-a avea fani. Omitand ca adesea celebritatea poate deveni o povara care-ti devoreaza viata si ca stralucirea publica te poate si orbi. Dar vor deveni, cu certitudine, spectatori mai experimentati, vor privi spre scena cu alti ochi.
Deschisi, curiosi, proaspeti in abordare si gandire, histrionii de la „Teatru pentru tine“ sunt simpatici si interesanti. Incerc si eu sa invat de la ei, sa „fur“ din ingenuitatea si energia lor. Pana la productia finala, de pe 15 decembrie, ne vom distra pe cinste. Va invit de pe-acum la spectacolul de „absolvire“. Sigur se va lasa cu ropote de aplauze!