„Daltrey are dreptate, numai ca, in trecut“, scrie „Team Rock“, „formatiile n-au pus banii inaintea creativitatii, in cautarea perfectiunii sonore, provocand nopti de nesomn contabililor lor.“
The Beatles – Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band (1967)
Este unul dintre cele mai importante, influente si de succes albume rock din toate timpurile, dar si unul dintre cele mai scumpe. Impreuna cu producatorul George Martin, cei patru Beatlesi au lucrat intens si cu minutie la acest album, stiind ca nu vor fi siliti sa reproduca pe scena cantecele (luasera hotararea de a renunta la concerte, devenind o formatie de studio). Numai pentru piesa Strawberry Fields Forever, Beatles a stat in studio 55 de ore, exact cat a avut nevoie pentru a inregistra primul lor album. Pe urma, pentru restul discului, s-a mai lucrat vreme de sase luni, timp in care un Ringo Starr plictisit a invatat sa joace sah.
Queen – A Night at the Opera (1975)
Queen a intentionat sa realizeze propriul Sgt. Pepper, impulsionati de succesul albumului lor din 1974, Sheer Heart Attack. In acest scop, membrii cvartetului britanic au lucrat in sase studiouri diferite, uneori in cate trei studiouri concomitent, spre disperarea sefilor de la EMI Records. Productia discului A Night at the Opera a costat 40.000 de lire sterline (500.000 la valoarea de azi), discul fiind considerat cel mai scump de pana atunci. Eforturile le-au fost rasplatite: Queen au inregistrat primul lor Number 1 in topurile britanice, iar piesa Bohemian Rhapsody s-a vandut in peste sapte milioane de exemplare.
Fleetwood Mac – Tusk (1979)
In urma succesului albumului Rumours (1977), cei de la Fleetwood Mac s-au lansat in aventura unui dublu album, o aventura sabotata de droguri, „diferente creative“ si crize de nervi. Costul productiei a depasit suma cheltuita pentru A Night at the Opera, 1,4 milioane de dolari, si s-a vandut in patru milioane de copii in SUA (comparativ cu cele 20 de milioane de copii ale lui Rumours).
AC/DC – For Those About to Rock (We Salute You) (1981)
Este albumul ce a urmat uriasului si nesperatului succes al lui Back in Black, album realizat „pe muchie“, dupa moartea vocalistului Bon Scott si venirea precipitata in formatie a lui Brian Johnson. Producatorul Mutt Lange nu s-a dat in laturi de la nimic pentru a face un succes din acest nou album. A schimbat patru studiouri pentru a reveni in cele din urma in sala de repetitii a trupei, sesiunile de inregistrari au durat trei luni (spre deosebire de sapte saptamani pentru Back in Black), in vreme ce cheltuielile deveneau tot mai mari. „Pana la urma, toata lumea era satula sa mai lucreze la discul acesta“, recunoaste Malcolm Young.
Def Leppard – Hysteria (1987)
Venind dupa succesul urias al lui Pyromania si accidentul care l-a costat un brat pe bateristul Rick Allen, costul lui Hysteria nu este cunoscut, dar a fost foarte mare – chitaristul Phil Collen a declarat ca Def Leppard are nevoie sa vanda cinci milioane de exemplare doar pentru „a ajunge pe zero“ cu cheltuielile. Hysteria s-a vandut pana astazi in 25 de milioane de exemplare.
Guns N’ Roses – Chinese Democracy (2008)
Geffen Records a investit 13 milioane de dolari in realizarea acestei extravagante, a carei „gestatie“ a durat 14 ani. Au fost cheltuieli peste cheltuieli, de la costul studioului, salarii pana la capricii (Axl Rose a cerut sa ii fie angajat un guru personal poreclit Yoda).
Korn – Untouchables (2002)
Al cincilea album Korn a costat, pare-se, patru milioane de dolari – sau cel putin asa afirma membrii trupei. O suma explicabila, scrie „Team Rock“, daca iei in calcul stilul de viata extravagant al muzicienilor (mii de dolari pe luna numai pentru chiria locuintelor in care locuiau membrii trupei) si echipa numeroasa pe care au dorit sa o aiba alaturi. Albumul s-a vandut intr-un numar consistent, cinci milioane de copii, dar sensibil mai scazut fata de cele 13 milioane ale predecesorului, Issues (1999).
Foo Fighters – One By One (2002)
Numai demo-urile pentru cel de al patrulea album al trupei lui Dave Grohl au costat un milion de dolari. Cvartetul a inregistrat 29 de melodii in sase luni de lucru, inainte de a ajunge la concluzia ca albumul nu este suficient de bun. Au urmat certuri, dar dupa o pauza (in care Grohl s-a dus sa cante cu prietenii lui din Queens Of The Stone Age) One by One a fost, in cele din urma, terminat. „Nu este momentul cel mai demn de lauda din cariera noastra“, recunoaste Dave Grohl.