2.
Vorbim despre cum era in copilaria noastra, ce parinti minunati aveam noi, ca ne lasau sa venim in curte cu toti copiii satului si sa ne jucam. Chiar si in casa, cate zece-douazeci. Parintii celorlalti copii nici nu te lasau sa le calci pe la poarta. „Bun, argumentez eu, dar ii inteleg si pe aia, ca de fiecare data cand veneau copii la noi disparea cate ceva din casa. Nu mare lucru, dar un obiect, cat de mic, tot se fura“. Si brusc imi amintesc cum o prietena de-a lui sor-mea Otilia tocmai pleca din incapere cu o papusa de juma
de metru, ascunsa sub brat, sub pulover. Otilia a oprit-o uluita, cu ochii scosi din orbite: „Ce faci? Da-mi papusa!”. Iar aia, cu ditamai animalul sub brat – i se vedea capul papusii prin pulover ca un pepene ascuns stangaci, aproape ca-i tara picioarele de plastic pe podea –, o tot intreba senin, tupeist, oarecum indignata: „Care papusa?! Unde vezi tu papusa la mine?!“.
3.
Astept in direct la televizor sa vad cine va iesi Capitala culturala europeana 2021. In Bucuresti, Cluj, Timisoara si Baia Mare, lumea asteapta desemnarea in strada, ca la premiile Oscar. Si ma apuca inca o data jalea ca orasul Iasi nu a prins nici macar o nominalizare, nu a reusit nici macar sa prinda emotia asta a asteptarii. Si e unul din acele momente cand simt ca orasul meu e un capat uitat de lume, din cauza unei conduceri nesimtite, incompetente.
PS: Felicitari Timisoara! Felicitari Bucuresti, Cluj si Baia Mare! E suficient sa vezi fata primarului Robu, sa-l auzi vorbind, sa stii ce-a mai zis, ce-a mai facut, si-ti dai seama cam care e nivelul lui. Si totusi el a reusit. Va dati seama care e nivelul nostru de conducere in consecinta? Daca asta-i invingatorul competitiei, intelegeti in ce hal sunt cei care nici n-au reusit macar sa intre in finala competitiei? Dupa asta, the winter is coming la Iasi si o sa dureze cat o glaciatiune.
4.
Tocmai am cumparat doua gutui, ca n-am mai mancat asa ceva de-un deceniu. In copilarie, imi dadeai o gutuie si n-aveai grija mea o zi intreaga. Doua ore le pierdeam doar ca sa-i gasesc punctul slab, sa-mi infig dintii in ea. In jurul meu se topea peisajul. Alte doua ceasuri, sa desprind prima imbucatura. Parintii le foloseau ca sa linisteasca odraslele obraznice, hiperactive. „Ia, mama, o gutuie“ dimineata si-ti gaseai plodul seara fix in acelasi loc, maraind intr-un colt de camera, cu dintii inclestati in ea. Nici nu trebuia sa-l mai trimiti la cresa, la gradinita, sa-i angajezi bona. Cumva gutuia juca acelasi rol ca osul presat pentru caini. Am vazut copii care-au ros si vreme de-o saptamana aceeasi gutuie – munceau la ea zi lumina, noaptea o bagau sub perna – si abia se cunostea ca muscasera din ea. Chiar si cei mai bravi cedau pe la jumatate si o aruncau in capul cuiva, cand constatau ca s-au maturizat intre timp.
Clar, am fructe pe iarna asta.
5.
Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti la spalatorie cu masina, sa platiti 21,99 lei pentru varianta completa Sensation exterior si sa va iasa supermurdara din linia automata? Si sa fiti certati pe urma ca ati venit cu masina murdara, ca de asta nu a iesit curata? „Cum sa iasa curata, daca ati venit cu ea murdara?! Recunoasteti, era murdara cand ati venit!“. Mie mi s-a intamplat asta la spalatoria profesionista OMV din Nicolina.