La al treilea film, Maren Ade este considerata deja o cineasta consacrata. Filmul ei de debut, The Forest for the Trees (2003, Premiul special al juriului la Sundance), se concentreaza pe alienarea unei tinere profesoare care se muta intr-o scoala noua dintr-un oras nou, dar care nu reuseste sa se integreze, neputand nici sa se impuna in fata elevilor, nici sa-si faca prieteni. In Everyone Else/Alle Anderen (2009), Ade muta punctul de interes de pe sufletul unei singure persoane pe viata launtrica a unui cuplu care pleaca in vacanta in Italia, dar e zdruncinat de propriile diferente, ca si de comparatia cu cuplul de burghezi cu care relationeaza. In ambele pelicule, Ade s-a dovedit extrem de abila in a surprinde schimbarile subtile din interiorul personajelor si dinamica intrerioara a relatiilor dintre ele, infuzand cel de-al doilea film cu un umor care dezamorsa dramatismul situatiilor, oferindu-i personajului feminin (Birgit Minichmayr, Premiu de interpretare feminina la Berlin) o arma impotriva imposibilitatii (si refuzului) de a fi ca ceilalti. Si Ines (Sandra Hüller) din Toni Erdmann se straduieste sa se integreze in mediul in care traieste. Este consultant financiar si lucreaza in Bucuresti, locuind intr-un apartament scump si rece si petrecandu-si timpul liber alaturi de oameni – expati ca si ea – pe care nu stii sigur daca-i place sau pe care doar si-i asuma la fel cum isi asuma sarcinile de serviciu. E o profesionista eficienta in tot ce face.
Aparitia neprogramata a tatalui sau (Peter Simonischek) ii da lui Ines programul peste cap. Ade sugereaza ca relatia dintre ei a fost odinioara calda, dar ca Ines s-a indepartat din cauza jobului nu doar de tata, ci si de propria viata. Ade are nevoie de 162 de minute pentru a fisura platosa lui Ines, dar nu cu intentia de a face din ea un robot (tatal o intreaba daca e om sau nu). Succesul de care se bucura filmul (la Cannes a fost dat pana in ultimul moment ca favorit pentru Palme d’Or) se datoreaza combinatiei de drama si comedie din ecuatia unei legaturi sufletesti complexe, interpretarilor remarcabile ale protagonistilor si talentului regizoarei-scenariste de a astepta activ un catharsis inevitabil. Momentul culminant al filmului seamana cu finalul ireal din The Forest for the Trees, unde eroina care fuge din oras isi ia brusc mainile de pe volanul masinii, isi desface centura si trece pe bancheta din spate. Cu alte cuvinte, cand drumul se infunda si nu mai ai control asupra propriei vieti, cel mai bine e sa te retragi si sa nu mai faci nimic. Exact asta face Ines cand isi intampina in pielea goala invitatii la petrecere. Momentul eliberator ii reseteaza atat mentalul, cat si relatia cu tatal, iar spectatorul rade in cascade pana cand i se pune nodul in gat.
Toni Erdmann este genul de film care prinde si la critici, si la publicul larg. Premiera de la Bucuresti, din deschiderea celei de-a saptea editii a Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, a fost ca o piesa de teatru, cu hohote interminabile de ras la scena pomenita mai sus si aplauze la scena deschisa pentru Sandra Hüller. Ca si in celelalte filme ale sale, Ade prefera un final deschis, sugerand insa ca personajele au trecut la o alta etapa a vietii lor.
Toni Erdmann, care reprezinta Germania in cursa pentru nominalizarile la Oscarul pentru film strain, e o coproductie cu Austria si Romania, din partea noastra fiind coprodus de Ada Solomon prin HiFilm Productions. Filmul a implicat un efort de productie destul de mare – multe locuri si aproximativ 2.000 de figuranti. Romania pe care o arata filmul este vazuta prin ricoseu, prin locurile elegante in care se invart expatii, pentru ca cea profunda sa apara in toata splendoarea ei cand eroii ajung la o exploatare petroliera ai carei angajati urmeaza sa-si piarda locurile de munca. In rest, cinica Ines se invarte in sfere inalte – o singura data, dupa o intalnire importanta, ea se duce la geam si se uita afara. Din cladirea moderna de birouri vede curtea unei case de o saracie deplorabila. Sunt doua lumi diferite, percepute printr-o poveste despre relatia dintre doi oameni odinioara apropiati care nu mai pot comunica.
Toni Erdmann, de Maren Ade. Cu Peter Simonischek, Sandra Hüller, Ingrid Bisu, Victoria Cocias