Cu cel mai mare risc de saracie din Europa, peste 24 la suta, cu o populatie din care un sfert e caracterizata printr-un nivel scazut de educatie, in Romania anului 2015 doar 5 la suta dintre adulti au vizionat un spectacol live, aici intrand toate genurile, de la folclor la circ. Cifrele statistice pot fi inselatoare daca le cazi in plasa si le privesti ca atare, dar, corelate, ofera un peisaj clinic al situatiei culturale din Romania. Un peisaj de tip arhipelag, cu multe insule de paradis (cu finantari si rezultate), cu insule care si-au atins limita (cu stipendii consistente, dar fara rezultate pe masura), cu insulite atragatoare, care se zbat sa arate ca se poate, dar si cu insule pe care nu se mai intampla nimic de foarte multa vreme.
Festivalul National de Teatru 2016, editia a 26-a, are loc intre 21 si 30 octombrie, la Bucuresti: 40 de spectacole dau, prin ochii selectionerului Marina Constantinescu, imaginea a ceea ce s-a petrecut mai bun intre septembrie 2015 si octombrie 2016, in asezamintele de stat din Romania, mai ales in Nationale si companiile bucurestene, si in cateva dintre companiile independente. Trei prezente straine au conectat publicul si specialistii la universul creator al unor artisti de dictionar, din spatii geografice si culturale foarte diferite: SUA – Carolyn Carlson, Franta – Angelin Preljocaj, Rusia – Lev Dodin.
Pe toate gardurile din Bucuresti, la propriu, un afis A2, full color, anunta cu majuscule un eveniment al inceputului de noiembrie: Festivalul de dramaturgie „Rodica Popescu-Bitanescu“, organizat de Primaria Municipiului Bucuresti si Teatrul de Comedie, sala Teatrelli – CREART (Centrul de Creatie, Arta si Traditie al Municipiului Bucuresti). In program, cinci spectacole de teatru realizate pe cinci piese ale actritei asezata intre ghilimele, regizate tot de ea, si in care si joaca. Ce mai incolo-incoace, un adevarat festival de autor: Cinci femei de tranzitie, Inca-i bine, Viata la cimitir (jucat si la Bellu, la Noaptea muzeelor), Triunghiul femeilor, Interesul poarta fesul. Intr-un comunicat de presa, actrita „dezvaluie“ secretul succesului ei: „Sunt simple si adevarate, relatiile personajelor sunt ca un nod gordian pe care spectatorii sunt invitati sa-l desfaca si nu le va fi greu, pentru ca in piesele mele vorbesc despre ei, despre iubire, gelozie, tradare, credinta, onoare, demnitate“. Unele dintre aceste spectacole coboara la Teatrelli direct de pe afisul Teatrului National „I.L. Caragiale“ din Bucuresti. De pe site-ul TNB aflu, de pilda, despre Cinci femei de tranzitie ca story-ul reuneste cinci doamne care, la un pahar de palinca, „reunesc un evantai multicolor de stari si sentimente, intr-un party al revelatiilor“. Triunghiul femeilor e „o comedie adevarata“, un „spectacol independent gazduit de TNB“ (sa mai zica cineva ca teatrele de stat nu sprijina miscarea independenta), prezentat astfel: „Cand se intalnesc trei femei… banuiti ce urmeaza: intrigi, minciuni, adevaruri, discutii pro si contra. Si totul pe comedie!“.
Dintr-un alt punct central al Capitalei, am primit vestea ca „productiile Teatrului «Stela Popescu» sunt tot mai solicitate de micii melomani, atat din Bucuresti, cat si din tara“. Institutia abia creata are, vad, programe dedicate, „lansate in premiera“ in „scolile speciale, casele de copii – Festivalul cantecului care face minuni siGala hiturilor – Buzau, aceasta avand loc pe data de 25 septembrie. O adevarata sarbatoare a fost pentru toti cei prezenti la 9 octombrie in Sala Mare a Palatului National al Copiilor inaugurarea oficiala a Teatrului «Stela Popescu» cu Aladin“. Am citat intocmai din comunicatul de presa.
Lumea-i rea, invidioasa, dar in ciuda lor la Teatrul „Stela Popescu“ „in prezent au loc intense pregatiri, asistate, directionate de coregraful Stefan Soare, pentru turnee, feerii folclorice – in tara, in lume. In noiembrie, din nou Aladin, cu Stela Popescu in rolul Mamei lui Aladin. Si conform cererilor, salile vor fi arhipline“. Se pregatesc si noi productii: Romania – tara Magica, in preajma Zilei Nationale a Romaniei si Gala personajelor De la Chirita la Harap Alb. Nici nu vreau sa-mi inchipui spectacolul Romania – tara magica. Dar nu pot sa nu ma intreb care este legatura estetica dintre Chirita si Harap Alb, polii Galei personajelor la TSP. „Agenda TSP propune sase premiere in aceasta prima parte a stagiunii 2016-2017, iar trupa se bucura de entuziasmul miilor de copii, de salile arhipline – oglinda popularitatii acestui tanar si performant ansamblu“. Mai aflam din acelasi comunicat de presa ca „vor rula in continuare, la casele de copii, la scolile speciale, cele doua evenimente cu puternica incarcatura emotionala: Festivalul cantecului care face minuni si Secretele hiturilor“. La TSP totul este magic, superlativ, hit. E, se pare, un taram al minunatiilor. Numai ca pozitionarea comerciala, nationalista si propagandistica face imense deservicii publicului scolar, unii dintre spectatori, cei din scolile speciale si casele de copii, fara posibilitatea de a avea alaturi parinti care sa opteze pentru genul de spectacole urmarite.
O sa inchei si eu, „hamletian“: inca-i bine?! Caci, se pare, va urma crearea la Bucuresti a Teatrului Dramaturgilor Romani. Pariuri despre cine credeti ca va fi director acolo?