La final de Gaudeamus: vedete, impresii, premii
Duminica, 20 noiembrie, s-a incheiat cea de-a XXIII-a editie a Targului International Gaudeamus – Carte de invatatura, cel mai mare targ de carte de la noi. Cinci zile, peste 300 de expozanti, peste 850 de evenimente, peste 125.000 de vizitatori (numar similar cu cel al editiei precedente), spun cifrele oficiale transmise de organizator, Centrul Cultural Media al Radio Romania. Urmatorul Gaudeamus va avea loc in perioada 22-26 noiembrie 2017, tot in Pavilionul Central al Complexului Expozitional Romexpo, si va avea ca invitat de onoare Statele Unite ale Americii. Cum a fost la aceasta editie, ce carti au fost vedete, ce autori au fost „prizati“ si multe altele, in randurile de mai jos.
Eli Badica
Gaudeamusul meu
Spuneam si in materialul din numarul trecut al „Suplimentului de cultura“ ca Gaudeamus e acasa pentru mine. Cu putine exceptii, ma pricep sa ma orientez in targ gratie dispunerii similare a standurilor, iar la Romexpo nu merg in restul anului, asa ca am o ciudata senzatie de familiaritate imediat cum intru in Pavilionul Central. Daca Iasiul il asociez cu FILIT, Pavilionul Central al Romexpo este Gaudeamus. Anul acesta, poate mai mult decat in alti ani, pana duminica dupa-amiaza nu am mers in targ decat cu ceva de facut – in mare, moderari de lansari. Ceea ce a insemnat ca am putut lua pulsul multimii, dar nu am trecut decat pe la standurile care imi erau, cumva, in drum, sau unde erau lansarile cu pricina. {i, desigur, am folosit cele mai apropiate iesiri pentru pauze, cele unde se aduna oamenii din domeniul editorial sa fumeze si sa mai vorbeasca de una, de alta. Iar duminica, dupa ce a avut loc si ultima lansare, am reusit sa ma plimb putin printre standuri, sa mai iau cateva carti la reducere – oferte foarte bune la editii vechi, doar 10-20-30% la cartile noi, ca de obicei –, sa mai salut cativa oameni de la diferite standuri, care, evident, dupa turul de forta din weekend, abia asteptau sa se incheie si editia aceasta a targului. Am plecat cu senzatia ca am jucat cinci zile intr-o hora alerta, dar n-am avut ragazul de a profita din plin de tot ceea ce aduce un targ de carte: volume noi rasfoite pe indelete, evenimente altfel organizate de tara invitata de onoare sau de alti participanti la Gaudeamus, conversatii mai rodnice cu cei care lucreaza in edituri si pe care nu ii vad zilnic. Consolarea fireasca este „la anul…“.
Daca a fost ceva ce m-a surprins la editia aceasta, ca aproape veterana intr-ale targului, atunci este publicul. A fost straniu sa vad atat de multi oameni in timpul saptamanii cand, de obicei, bate vantul in zilele de miercuri si joi, ba chiar o parte din ziua de vineri. Acum, insa, probabil datorita invitatului de onoare, China, in primele zile a fost forfota.
Apogeul, desigur, a fost sambata, atat pe zi, cat si seara, cand era irespirabil in targ, ajungeai de la un stand la altul mai mult impins de multime decat din proprie vointa, te rugai sa gasesti o scara in drumul tau, sa te mai odihnesti pe treptele ei putin, si sperai sa ajungi la timp la evenimente. Ciudat a fost si ca oamenii si-au schimbat obiceiul de a ramane pana la inchiderea targului: randurile se rareau dupa ora 18:00-19:00, ceea ce nu prea se intampla pana acum in zilele de vineri, sambata si duminica. Desi, e adevarat, duminica dupa pranz scade intotdeauna numarul vizitatorilor. Nu am fost niciodata priceputa in a aproxima cati oameni sunt intr-un loc, insa, in urma observatiilor de pana acum, m-as fi asteptat ca, per total, numarul cititorilor care au trecut pragul Gaudeamusului de anul acesta sa fie mai mare decat cel de anul trecut, nu sa-l egaleze. Dar, cine stie?, poate ca se stabilizeaza piata de carte, respectiv numarul de cititori.
China, invitatul de onoare
M-a incantat prezenta Chinei ca invitat de onoare, a adus un ceva greu de cuprins in cuvinte, o cultura si o literatura pe care le cunoastem inca mult prea putin, cred eu. Nu au fost, totusi, toate parerile asemanatoare. Unele voci au criticat Radio Romania pentru ca a invitat China la aceasta editie, principalul argument fiind regimul politic al acesteia. De altfel, s-a vorbit destul de mult pe marginea traducerii chineze a volumului presedintelui Romaniei, Pas cu pas, lansat in august la Targul de Carte de la Beijing si in prima zi de targ la Gaudeamus. Se pare ca versiunea publicata de Editura Zhong Yi (China Translation & Publishing Corporation) a suferit cateva modificari: au fost eliminate referirile critice pe care Klaus Iohannis le facea la adresa comunismului. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra chestiunii, trebuie sa precizez si ca volumul a aparut in 3.000 de exemplare, o nimica toata daca o raportam la o populatie de peste un miliard de oameni.
In fine, standul Chinei, de peste 300 de metri patrati, aerisit, luminos, impartit in mai multe sectoare, iti atragea atentia, nu aveai cum sa-l ocolesti, si avea multe „ispite“ – de exemplu, oamenii au stat la o coada foarte mare numai pentru a lua o foaie pe care era scris, cu rosu, caracterul care insemna „fericire“. Am trecut de cateva ori pe acolo si de fiecare data am vazut lucruri noi – ateliere, demonstratii, discutii faine si multi curiosi.
Mi s-au parut foarte importante intalnirile profesionale organizate cu aceasta ocazie – cum ar fi semnarea unor acorduri cu privire la drepturile de autor pentru Romania – si cele in care autori romani si chinezi au avut sansa de a dialoga.
Singurele parti proaste au fost traducerile foarte slabe ale textelor pentru expozitii, fapt remarcat si in social media de cativa scriitori si traducatori romani, cum ar fi Lavinia Braniste – in zona de Expozitie Culturala, de pilda, ilustratiile aveau texte insotitoare precum acesta: „Vazand ca Wu Song a ucis tigrul, vanatorii locali au fost foarte placuti in mod surprins, i-au chemat lui Wu Song erou de tigru-lupta. Apoi le-au carat tigrul si Wu Song, au mers la judet sa ceara merite pentru Wu Song“ –, prezenta a mult prea putini autori chinezi (chiar daca vanduti in milioane de exemplare in tara lor) si graba in a „impacheta“ standurile cat mai repede – cu cateva ore inainte de inchiderea targului, deja nu prea mai aveai ce sa vizitezi in spatiul chinez. Plus ca era tare greu sa gasesti un limbaj comun cu unii expozanti, asa ca renuntai, dupa o perioada, sa mai vrei sa comunici.
In 2017, cand SUA va fi invitatul de onoare, vom avea cel mai probabil o experienta diferita. Asta daca nu se razgandeste Trump. Daca tot l-am amintit, trebuie sa va spun ca mi-a atras atentia in targ o carte care avea numele presedintelui american ales pe coperta – Liniste: vorbeste Trump! De la razboiul cuvintelor la candidatura pentru Casa Alba, de George Beahm, aparuta la Editura RAO, „o colectie impartiala a celor mai importante declaratii, relatari, fragmente de interviuri sau opinii ale lui Donald Trump de pana acum, dar si din cadrul dezbaterilor prezidentiale pentru Casa Alba“. Daca va intrebati, nu, nu am fost intr-atat de curioasa incat sa o iau acasa.
Vedetele targului
Nu vedetele de carton, ci vedetele de hartie, cartile (si autorii lor, desigur). Targurile sunt, la urma urmei, dincolo de singurele momente in care profesionistii cartii din toata tara se intalnesc, despre carti. Ele sunt in lumina reflectoarelor, pentru ele oamenii din edituri reduc dramatic orele de somn de dinainte si din timpul targului, pentru ele ne dam o buna parte din bugetul de sarbatori. Si gasesti chiar de toate la targ, de la beletristica la carti pentru scoala, carti politice, academice, dictionare, enciclopedii, carti de medicina, gastronomie, business, religie etc. Non-fictiunea capata teren, aparent, devine si la noi un trend. Ah, si se pare ca romanii se dau in vant dupa cartile din zona gastronomiei (titluri din ce in ce mai „creative“ – Supa de incalzit inima, Povesti cu gust s.a.), fie ca vorbim de carti de retete, care mai de care mai inedite, fie ca ne referim la dezvaluiri senzationale ale bucatarilor de renume international. Segmentul de carte care, insa, ma bucura cel mai tare este cel pentru copii, care capata amploare de la an la an, traduceri din ce in ce mai bune, carti scrise de autori romani din ce in ce mai multe. Iar standurile editurilor pentru copii sunt din ce in ce mai colorate, din ce in ce mai vesele, mai atragatoare.
Ca si pana acum, cele mai de vizitat standuri mi se par cele ale editurilor mici si mijlocii, plus cele academice, care au probleme cu distributia si ale caror carti, prin urmare, nu le gasesti prea usor in librarii. Cu toate acestea, luate cu asalt au fost tot editurile mari, vizibile, cu lansari la minut. Iar autorii care au avut cel mai numeros public si au dat cele mai multe autografe sunt cei pe care ii stiti deja: Lucian Boia (cu Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei), Mircea Cartarescu – care nu si-a lansat un volum propriu, dar a vorbit la trei lansari Humanitas (Inimi cicatrizate, reeditarea cartii lui Blecher, eveniment la care a participat si Radu Jude, regizorul ecranizarii; volumele semnate de Bob Dylan si cartea Andreei Rasuceanu, Bucurestiul literar) –, Ileana Malancioiu (cu Am reusit sa raman eu insami), Andrei Plesu (Pardon, scuzati, bonsoir, audiobook), Emil Brumaru (Amintiri din rai), Ana Blandiana (Povestiri fantastice), Ioana Parvulescu (Inocentii), Radu Paraschivescu (cu Astept sa crapi), Mircea Mihaies (Ulysses, 732. Romanul Romanului) si multi altii.
Post-Gaudeamus, numeroase edituri au facut publice topurile celor mai bine vandute carti pe perioada targului. Astfel, la Editura Polirom avem parte de o mare surpriza: pe primul loc se afla Ulysses 732. Romanul Romanului, de Mircea Mihaies, urmata de Scrisori catre Vera, de Vladimir Nabokov, Meseria de romancier, de Haruki Murakami, Dragoste la 17,50$, de Charles Bukowski, la egalitate cu Coaja de nuca, de Ian McEwan, iar Viata si Opera de Cristian Tudor Popescu, incheie cele cinci locuri ale celor mai vandute volume. La Cartea Romaneasca, clasamentul arata asa: Matei Visniec, cu Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrela…, apoi Gheorghe Craciun cu Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu si Imagini, litere, documente de calatorie, Octavian Soviany cu Naluca si Cristian Teodorescu, cu, fireste, {oseaua Virtutii. Cartea Cainelui. La Humanitas, pe primul loc a fost volumul Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei de Lucian Boia, pe locul al II-lea Inocentii de Ioana Parvulescu, urmata de Astept sa crapi (de astazi, in prime-time) de Radu Paraschivescu, Am ales Romania. Povestea mea de Clotilde Armand si O teza de doctorat la Dumnezeu. Exercitii de gandire de Alexandru Dragomir, iar la Humanitas Fiction preferatele au fost Spioana, de Paulo Coelho, ~n viata de Yu Hua, Femeia cu buchetul de flori de Mo Yan, Imago de Ludmila Ulitkaia si Cinci Colturi, de Mario Vargas Llosa.
Primele pozitii in topuri au mai fost ocupate de urmatoarele volume: Din Liverpool in Carpati, de Arabella McIntyre-Brown (Editura ALL), Vegetariana, de Han Kang (Editura ART), Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum, cu ilustratii de Dan Ungureanu (o frumoasa surpriza, Editura Arthur), Globalizare, democratie si terorism, de Eric Hobsbawm (Editura Cartier), 30 de povestiri adevarate. Carte de reportaj, de Liliana Nicolae (editura Casa de pariuri literare), A fost odata ca niciodata – Povesti si povestiri interpretate de Ion Caramitru, Mariana Mihut, Victor Rebengiuc (Editura Casa Radio), Doamna de la Miezul Noptii, de Cassandra Clare (Editura Corint), Jocul necromantilor, de {erban Andrei Mazilu (Crux Publishing), Jamila Cuisine. Cele mai iubite retete, de Geanina Staicu-Avram (Curtea Veche Publishing), Tentatii, de Corina Ozon (Herg Benet Publishing), Inainte sa te cunosc si Dupa ce te-am pierdut, de Jojo Moyes (Editura Litera), Elena din Avalor – povestea filmului (Litera Mica), Zgomotul timpului, de Julian Barnes (Editura Nemira), Un baiat numit Craciun, de Matt Haig (Editura Nemi), Metro 2033, de Dmitri Gluhovski (Editura Paladin), Ted talks. Ghidul oficial TED pentru vorbit in public (Editura Publica), Inferno, de Dan Brown (Editura RAO), Fara inchisoare, as fi fost nimic, Neculai Popa in dialog cu Flori Balanescu (Ratio et Revelatio Publishing House), Fata din tren, de Paula Hawkins (Editura TREI), Anatomia alergarii, de Joe Puleo & Dr. Patrick Milroy (Lifestyle Publishing), Mog si vulpile, de Judith Kerr (Editura PanDA), Tipul din filme nu exista, de Bogdan Stoica (Editura Univers), Iocan nr. 2, revista de proza scurta (Editura Vellant), Dumnezeu s-a nascut in exil, de Vintila Horia (Editura Vremea). Probabil ca mai sunt destul de multe alte clasamente care nu au ajuns la mine, dar cred ca este suficienta aceasta enumerare pentru a ne face o opinie in ceea ce priveste cele mai „consumate“ volume la Gaudeamus 2016.
Premiile Gaudeamus 2016
Ca in fiecare an, Gaudeamus nu se poate incheia fara premiile targului. Cele pentru anul acesta au fost decernate, fireste, duminica, 20 noiembrie. Astfel, Trofeele Gaudeamus, ai caror castigatori au fost votati de catre public, au fost primite de Editurile Humanitas (locul I), RAO (locul al II-lea) si Nemira (locul al III-lea), iar Trofeul pentru „Cea mai ravnita carte a targului“, a mers la Editura Arthur, pentru seria Harry Potter, de J.K. Rowling. Trofeele Presei pe sectiunile TV, radio, publicatii si online au fost castigate de posturile Romania TV si Europa FM, de cotidianul Adevarul si website-ul HotNews.ro. Premiul pentru sectiunea agentii de presa nu a fost acordat de aceasta data.
Apoi, Premiul de Excelenta, in valoare de 10.000 lei, oferit de catre Radio Romania, a fost primit de Editura Tracus Arte, „pentru sustinerea generoasa si ampla a literaturii romane contemporane“. Premiul Educatia a revenit, din nou, Academiei de Studii Economice din Bucuresti, „in semn de apreciere pentru constanta si pentru standardele inalte la care Academia s-a prezentat si in acest an la Gaudeamus“. Premiul pentru traducere „Antoaneta Ralian“, decernat pentru traducatori din limba romana intr-o limba straina si dintr-o limba straina in limba romana, a fost acordat la aceasta editie Ioanei Ieronim (pentru traducerea volumului House of the People – When Big is not Beautiful, Editura Vremea) si Gretei Tartler (pentru traducerea volumului Poetry and Science – An Anthology of Contemporary Authors from Romania, aparut tot la Editura Vremea), premii acordate pentru traducerea din romana intr-o limba straina, si Veronicai D. Niculescu, pentru traducerea volumului Scrisori catre Vera de Vladimir Nabokov (Editura Polirom), premiu pentru traducerea dintr-o limba straina in limba romana.
A fost aleasa si Miss Lectura pentru Gaudeamus 2016: Angela Izvercian.
De asemenea, in cadrul targului a fost organizata si finala celei de a XIV-a editii a Concursului National de Lectura „Mircea Nedelciu“, dedicat elevilor de liceu. Primele trei locuri au fost castigate de Florentina Dima, de la Colegiul National „Mihai Viteazul“ din Bucuresti, Cristina Andrei, de la Colegiul National „Elena Cuza“ din Craiova, si Andi Munteanu, de la Colegiul National Iasi.
Spre Gaudeamus 2017
Intotdeauna raman multe alte aspecte de discutat – cum ar fi in acest caz prezenta Administratiei Fondului Cultural National (AFCN) in Pavilionul Central (si, mai ales, dezbaterea organizata joi, 17 noiembrie, in prezenta ministrului Culturii, Corina Suteu, care a adus in discutie Legea Cartii, dar si timbrul cultural), participarea la targ, in premiera, a Muzeului National de Arta al Romaniei (MNAR) sau chiar temele cuprinse in discursurile unor vorbitori, la lansari. Sper, insa, ca paginile acestea (si urmatoarele, scrise de Andra Petrariu) va vor lasa cu o imagine de ansamblu asupra editiei de anul acesta a Gaudeamus. Intre timp, am pornit deja spre Gaudeamus 2017.
Gaudeamus 2016, povesti si oameni din interior: Jurnal din viata unui stand de carte
Caldura, agitatie, zgomot. Un fel de haos ordonat, in ritm de aspirator, microfonii, lansari de carte, muzica, voci de autori cunoscuti sau debutanti. Fosnet de pagini. Stalciri de titluri. Oameni fericiti sau incruntati. Pocnete de baloane. Card sau cash? Fosnete de pungi rosii, teancuri de cataloage. Zambete. imbratisari. Dureri de picioare. Miros de popcorn si de cafea. Este ora 10.15, s-a deschis targul. Targul e plin.
Andra Petrariu
Anul acesta am acceptat provocarea de a face parte din echipa standului Editurii Polirom. Pentru trei zile (din cele cinci) am disparut complet din peisajul meu de zi cu zi si am locuit printre carti. Marturisesc, e prima oara cand particip la un targ de carte in Bucuresti si am ales sa il experimentez altfel. Au fost trei zile intense, cu 30 de ore de stat in picioare, suficiente, zic eu, pentru a va putea descrie putin din atmosfera standului de carte. Asadar, o sa faceti cunostinta cu o parte din echipa acestuia si veti afla parerile lor despre targ si despre cititori. Veti afla totodata povesti despre hotii de carte si despre comportamentul oamenilor in fata cartilor si a rafturilor.
Carti plimbate ca pe copii, in carucioare
Pungi de plastic in maini, traiste atarnate pe brat, trollere taraite agale printre rafturi, sacose de rafie si enorm de multe carucioare din panza pentru cumparaturi. Ne aflam in Pavilionul Central Romexpo si nu, nu ne-am ratacit pe la vreun targ de genti sau de turism, ci suntem in plin targ de carte Gaudeamus. Pentru ca, asa cum spunea Veronica D. Niculescu, „oamenii inca-si mai plimba cartile ca pe copii, in carucioare“. Le cumpara cu zecile, inarmati din start cu rabdare, teancuri intregi de liste si un buget care le scapa foarte usor de sub control.
Inainte de ora 10.00, cand are loc deschiderea oficiala, la standul nostru se asaza cartile care s-au epuizat cu o zi inainte sau titluri proaspat ajunse la targ. „Aranjez cartile pe rafturi dupa felul in care simt autorii, ma las furat de ritmul pe care mi-l impune un autor sau o autoare“, imi spune Emanuel Guralivu, om al standului si al Departamentului de Vanzari din cadrul Polirom. Standul e situat undeva in mijocul pavilionului. Cum intri in el, oriunde te-ai uita, esti inconjurat de carti. Ma simt coplesita, mi-e aproape imposibil sa le pot memora locul pe rafturi. Sunt peste 1.000 de titluri si peste 20.000 de carti care si-au facut culcus in ele, dupa ce au fost plimbate in pachete si cutii 420 de km, de la Iasi la Bucuresti. „Esti noua aici, nu-i asa? Lasa, nu poti sa le stii pe toate“, ma incurajeaza o batranica, pe cind am reusit sa-i gasesc o carte. „Ah, era in fata mea, sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca ai gasit-o.“ Cam asa de mult se bucura oamenii cand le pui in maini ceea ce cauta.
Busola cititorilor din standul Polirom
„Asta imi place cum arata, e misto. O iau!“, spune convinsa o eleva. „Misto“ e insa si editura, am auzit-o de nenumarate ori. „A, uite, iesenii. Astia au carti bune, hai aici“, s-au pus de acord un grup de fete. La fel sunt si „oamenii standului“, care stau in picioare de dimineata pana seara pe tot parcursul targului, pregatiti sa sara aproape instant in ajutorul cititorilor. Mananca covrigi, cand apuca, poarta tricouri cu super-eroi si glucoza cu ei in buzunare. „Ce ma motiveaza sa particip la un targ de carte este tocmai faptul ca oamenii vin cu anumite cautari, obsesii, nedumeriri in ceea ce priveste anumiti autori sau doar anumite carti, iar eu sunt interfata dintre omul care cauta si ceea ce el cauta. De la targ la targ, am invatat sa «citesc» cititorii. Iar la standul Polirom, eu sunt un fel de busola pentru ei, care indica punctele cardinale ale lecturii“, spune Emanuel, prezent pana acum la peste 20 de targuri din capitala. Tot el povesteste cum o doamna a lesinat in mijlocul standului si a ajutat-o sa-si revina daruindu-i toata glucoza pe care o avea la el. De atunci, mama femeii pregateste an de an celor de la stand prajituri delicioase, in semn de recunostinta. „Imi place la targ ca oamenii se intorc si te recunosc, iti zambesc si multi ar vrea sa te imbratiseze, dar esti prinsa in multime si de la an la an inveti sa ii recunosti, cam stii ce carti isi doresc si se creeaza o relatie la distanta de durata“, ne spune Ionuta Topor, unul dintre oamenii standului si parte a Departamentului de Vanzari, din cadrul Polirom.
Copiii care imbratiseaza carti
Sunt foarte multi vizitatori care au nevoie de indrumare, insa cei mai multi dintre ei prefera sa se descurce singuri. Unii pun cartile la loc, altii lasa rafturile vraiste. Fiecare are stilul sau de a le privi si de a le analiza detaliile. Un domn din fata mea a scos toate exemplarele unei carti din raft pentru a-l alege pe cel mai aratos.
Sunt si oameni grabiti, agitati, dar si oameni care multumesc, care iti zambesc sau oameni foarte entuziasmati. „Pe asta sa o luati obligatoriu. E fenomenala. V-o iau eu“, si a smuls-o din raft un domn, trantind-o cu incredere pe masa de la casa de marcat. „Hai sa o luam pe Vera de pe raft. Si cartea aia noua cu nume ciudat.“ Sunt si oameni care nu cunosc numele cartilor pe care le cauta, uneori nici autorul, oameni care cauta in disperare carti neaparute inca, oameni care nu stiu editura unde apar cartile dorite si de care intreaba la fiecare stand in parte: „Cartea asta e la dumneavoastra? Ar fi un zvon ca aici ar fi“.
Sunt si parinti cu copii in brate, cu copii de mana, profesori cu elevii dupa ei. Copiii exclama si tresar cand vad De veghe in lanul de secara. Cam toti. „Hai, du-te si ti-o ia. Mi-ai cheltuit toti banii pe carti“, ii face din ochi razand mama unei fetite, care imbratiseaza cartea tot drumul pana ajunge la casa. In acelasi timp, cativa elevi isi cantaresc intre ei pungile pline cu carti: „O mai iau pe aialalta. Cartea asta e prea grea“. Intre timp, un baietel se joaca cu un avion de hartie. Il arunca printre carti. Il ia inapoi, il arunca din nou. E plin de copii la targ.
Hoti de carte vechi, metode de furat, la fel
Multi sunt si oamenii cu liste in mana. Unii chiar cu zeci de pagini de carnetel. Cu liste clasice, scrise cu pixul, sau direct pe telefon, exacte, vagi, cu greseli sau fara. „Pentru mine, targul e ca intr-un stup si chiar ma simt ca o albina care face treaba. Este o oboseala care iti da totusi inapoi energie, dai de oameni cunoscatori cu care chiar ai ce discuta, e o mare placere in a asculta ce discuta oamenii si a le oferi ceea ce cauta, luandu-i prin surprindere. Tinerii care chiar vin si cumpara imi mentin o speranta de bine“, a spus Alin, „prieten al cartii“ si colaborator in echipa standului Polirom.
„Cum, s-au terminat toate exemplarele? Dar, ce, a innebunit lumea?“, a intrebat revoltata o femeie. „Eu sunt omul la care se aduna toate nemultumirile“, zice Vlad Vinatoru, directorul de vanzari al Polirom si omul de baza al standului. La cele peste 50 de targuri la care a participat a avut parte de tot felul de situatii neprevazute. Printre acestea se numara si hotii de carte, care nu inceteaza sa isi faca prezenta la stand: „Sunt aceiasi oameni care incearca sa fure carti an de an, prin aceleasi metode; incearca sa le ascunda sub brat. Ii stim de atata timp si ei tot nu renunta“.
Claudia Fitcoschi, director de promovare al Editurii Polirom: „Fiecare nou targ este un prilej minunat pentru intalniri, reintalniri, noi descoperiri, locul potrivit in care poti sa radiografiezi si sa inregistrezi bucuria si entuziasmul fiecarui cititor in parte“.
Ana-Maria Tabarca, redactor in cadrul Departamentului de Promovare al Editurii Polirom: „Ma straduiesc sa tin oamenii laolalta, ceea ce la un targ de carte e o provocare“.
Adrian Botez, redactor-sef adjunct al Editurii Polirom: „Dincolo de oboseala acumulata si alergatul intre lansari si celelalte probleme care apar, pentru mine este o mare bucurie sa ma pot intalni cu autori cu care altfel nu as avea ocazia sa discut decat prin e-mail sau telefon. Asa descoperi ca oamenii cu care lucrezi sunt persoane extraordinare“.
Din Disco Titanic, in ringul „disco“ Gaudeamus
„Spectaculoasa“, „feroce“, „filmica“, „epuizanta“, „formidabila“ – sunt doar cateva dintre adjectivele care i-au fost atribuite celui mai recent roman al scriitorului Radu Pavel Gheo, Disco Titanic, aparut anul acesta la Editura Polirom. Lansarea volumului s-a desfasurat sambata trecuta in cadrul Targului de carte Gaudeamus din Bucuresti si i-a avut ca invitati, alaturi de autor, pe Robert Serban si Radu Paraschivescu. „Uite ce ne fac prietenii, scriu carti de aproape 500 de pagini“, s-au amuzat cei doi, timp in care Radu Pavel Gheo a recunoscut ca si-a ales probabil cei mai potriviti vorbitori pentru acest eveniment. „Amandoi sunt foarte buni cunoscatori ai lumii despre care scriu aici, sunt foarte buni scriitori si atunci imi dau seama ca, daca i-am adus pe ei doi si ma lauda, asta deja ar putea sa vanda cartea de la sine“, a afirmat cu umor scriitorul.
Andra Petrariu
Radu Paraschivescu si-a marturisit clar si raspicat „invidia“ fata de noul roman al lui Gheo, dar si solidaritatea si prietenia fata de scriitor si fata de cartea sa, pe care o considera a fi „o splendoare. E rachie de aia care iti arde si circuitele si tot“. La fel a simtit si Robert Serban, sustinand ca e o carte in care s-a regasit. „E cartea adolescentei mele, formarii mele, obsesiilor mele, e o carte pe care am citit-o foarte aproape de propria-mi piele“, a spus scriitorul. Provocat de moderatoarea evenimentului, Eli Badica, sa caracterizeze cartea in numai cinci cuvinte, acesta a afirmat ca e „o carte data-n bip(sa) ma-sii“.
Radu Pavel Gheo a povestit celor prezenti la lansare ca Disco Titanic este o discoteca ruinata din fosta Iugoslavie, pe care a descoperit-o sotia sa, Alina. „E prima carte la care lucrez si la care am stiut dinainte cum o sa arate coperta si care va fi titlul, dar nu am stiut ce o sa contina cartea“, a precizat el. Legat de subiect, a spus ca „tine de unele din obsesiile mele, tine de unele din obsesiile noastre in general, de lumea in care traim si de vietile noastre. Ca si in Noapte buna, copii!, intr-un fel, de visele adolescentei, de iubirile adolescentei si ce se intampla cu toate atunci cand ne maturizam, cand ajungem ca acum“.
Cel mai greu i-a fost initial sa scrie textul asa cum este el. „Dar dupa aceea am zis da-o naibii, cand scrii o carte nu mai ai sensibilitati nici fata de tine, trebuie sa spui lucrurile asa cum sunt. Adriana Babeti a citit cartea si mi-a spus ca «din cartea asta o sa iesi prost si fata de bucuresteni sau mitici, si fata de olteni, si fata de banateni, ca-ti bati joc de toti; nici croatii n-o sa te iubeasca prea tare, nici sarbii si, pana la urma, ce ramane? Ramane cartea in sine». {i am zis da, e ok. Macar atat.“
O carte „turbo“ si „feroce“
Robert Serban sustine ca cei care vor citi cartea vor putea descoperi, bine ambalata, una dintre explicatiile pentru care a fost posibila Revolutia la Timisoara in 1989, precum si detalii despre problema republicii banatene, care inca este de foarte mare actualitate in zona. Totodata, autorul „mai vorbeste despre o lume care a facut explozie, lumea fostei Iugoslavii. Si o face atat de acut, o face cu o asa tensiune in carte, incat o termini obosit. Numai un mare scriitor stie sa faca lucrurile astea si sa stranga textura atat de tare timp de 500 de pagini incat tu, ca cititor, in momentul in care ai terminat-o, sa nu o poti lasa din mana. Esti curios sa dai pagina, desi la un moment dat iti dai seama ca esti epuizat“.
Astfel, Robert Serban i-a indemnat pe cei prezenti la eveniment sa nu se lase intimidati de grosimea romanului. „E o carte «turbo», se intampla tot timpul ceva, la fiecare pagina“, a spus acesta. De aceeasi parere a fost si Radu Paraschivescu: „E feroce, are pagini la limita suportabilului si are pagini pe care naturile mai sensibile se vor simti tentate poate sa le sara“. De asemenea, a tinut sa precizeze ca Disco Titanic este o „carte filmica“, dupa care s-ar putea realiza „un film strasnic“.
Scriitori la politie si la standul Polirom
35 de scriitori romani au fost alaturi de Robert Serban la „politie“. Cel mai nou volum coordonat de acesta reuneste o serie de povestiri incitante despre experientele acestora cu politia sau chiar cu militia. Intitulata Scriitori la politie, cartea a fost publicata la Editura Polirom intr-un timp record de cateva luni, fiind lansata sambata trecuta, in cadrul Gaudeamus. La eveniment, care l-a avut moderator pe Adrian Botez, au participat o parte dintre autorii care au semnat un text in volum. Insa pe acestia ii veti descoperi pe parcurs.
Andra Petrariu
„E o carte blit, asa cum lucreaza politia, de altfel. Am dat drumul la girofar, am pus alarma, le-am scris celor 35 de prieteni si le-am propus sa facem o chestie haioasa cu povestiri politiste. A iesit o carte foarte vie, foarte dinamica, cu niste marturisiri extraordinare“, a afirmat Robert Serban. In ciuda faptului ca poate parea la prima vedere o carte simpla, scriitorul considera ca poate fi folosita si ca „manual de antropologie“. „In carte, totul este la un nivel stilistic absolut desavarsit“, a fost de parere Ioan Grosan. Mai mult, Lavinia Balulescu a declarat ca ideea lui Robert i s-a parut una „foarte jucausa“. De aceeasi parere a fost si Alexandru Potcoava, care a mentionat ca ar fi regretat sa nu fi avut probleme cu politia, „sa nu fi avut ocazia in acest fel sa dau si eu un text“.
Dupa cum a specificat Robert Serban, unul dintre motoarele aparitiei acestei carti a fost Radu Sergiu Ruba. „Cei trei R, adica Radu Vancu, Robert Serban si Radu Ruba, s-au intalnit pe Facebook si a iesit cumva aceasta carte“, a confirmat cel din urma, spunand totodata ca „scriitorii au foarte multe povesti, bine ca este cate un Robert Serban care sa arunce gaz peste focul ce nu se stinge“.
Coordonatorul volumului a povestit celor prezenti la lansare ca cel mai mult a trebuit sa se tina de capul lui Pavel {usara pentru a trimite textul. „Nu l-am crezut din prima pe Robert, pentru ca il stiu insomniac si inspre dimineata insomniile noastre se mai intalnesc si discutam tot felul de tampenii. Am luat-o ca pe o fabulatie in prag de cantatul cocosilor“, s-a amuzat acesta.
Robert Serban: „E o carte de «gasca», incropita pe Facebook“
In ciuda faptului ca toti autorii prezenti la lansare s-au aratat incantati de posibilitatea de a aparea in antologia coordonata de Robert Serban si i-au multumit in nenumarate randuri, acesta a afirmat ca „de fapt, ar trebui sa ne multumim unii altora. Pentru ca e o carte de «gasca», e o carte pe care am incropit-o pe Facebook. M-am uitat sa vad cine era online in clipa in care mi-a picat fisa si am inceput sa scriu fiecaruia: «Hai sa facem repede o carte misto»“.
Astfel, Ruxandra Cesereanu a scris o poveste haioasa despre experienta sa ca hipiota la Costinesti si despre cum a reusit sa scape niste persoane de arest: „Dupa noaptea aia m-am simtit ca un fel de salvatoare“. La polul opus, Ioana Nicolaie a marturisit ca a scris una dintre cele mai triste si apasatoare povesti: „Dupa ce am vazut cartea, mi s-a parut ca se potriveste ca nuca-n perete cu atmosfera ei. Sa nu va luati dupa ea, este ca un corp strain“. Doina Rusti a ales sa scrie despre „figura carismatica a unui militian“ din timpul copilariei sale, care s-a dovedit a fi ucigasul tatalui sau: „Inca continua sa ma tortureze; el imi va aduce aminte de timpul copilariei in care l-am pierdut pe tatal meu“.
Radu Paraschivescu s-a amuzat mentionand ca ar trebui sa se publice un volum colectiv despre felul in care s-au facut volumele colective de pana acum. El a scris o poveste cu titlul „Ne pupam, sa traiti!“, o declaratie pe care a dat-o de fapt la militie. Organul i-a spus atunci ca o sa ajunga scriitor si ca ar trebui sa scrie un text cu titlul acesta: „Asa ca, dupa 30 si ceva de ani, i-am facut hatarul“.
Potrivit lui Robert Serban, acest volum poate fi folosit ca „manual de descurcareala“ in fata politiei: „Citind-o, o sa deveniti putin mai apti sa iesiti din incurcaturi atunci cand va intalniti cu politia“.