Le insir aici (si acum), pentru a fi convingatoare: tehnica seductiei, iubirea curteneasca, pasiunea ca nebunie, tentatia violului, dezbaterea intre ascetism si pofta senzuala, contopirea carnalitate-trup si structura alesilor, gelozia ca iubire-ura, teama de incornorare, ritualuri de fecunditate (dionisism), sexualitate grotesca (de pilda, Bottom, din Visul unei nopti de vara, barbatul-magar, sau Falstaff, omul-burta, dar si omul-falus), femeia ca chintesenta a pacatului, polemici intre iubirea conceputa de femei si cea conceputa de barbati, libidoul ca scirba existentiala (Hamlet), Hymeneu ca pacificator erotic, razboiul dintre sexe, proiectia barbatilor ca incornorati structurali si a femeilor ca tirfe, castrari simbolice, proiectia sexuala a barbatului ca bastard, pasiunea care produce disolutia personalitatii, incestul, castitatea ca proba de incercare, sexul ca parvenire sociala si politica, coup de foudre prin intermediul simtului vazului („palatul din ochi”, cum il numeste Shak), travestiuri ambigue in care fantasma invertirii este evidenta (intotdeauna femeile se travestesc in barbati, niciodata barbatii in femei) si ar mai fi destule nuante, chiar daca unele risca sa fie rebarbative, pleonastice ori redundante. Cele mai multe metafore sexuale apar in Totu-i bine cind se sfirseste cu bine si in Othello. In primul caz, metaforele belice agresive ii apartin unui bufon (Parolles), in al doilea caz, ele ii apartin unui pervers sado-masochist, adica lui Iago. Enfin, nu este singura tema ramificata de Shak in atitea si atitea nuante: dar este cea mai la moda si cea care sensibilizeaza mai cu seama lumea tinara de astazi. Intrucit, dupa ce insir lunga si provocatoarea lista, intotdeauna interlocutorii admit ca Shak e cool! Naspa cool, conchid eu.