Si chiar e capabil de multe lucruri impresionante, demne pana si de un super-erou. Poate, de exemplu, cu suficienta rabdare, sa priveasca fix, din hol, peretele bucatariei si s-o vada pe maica-sa tocand ceapa pentru o ciorba de pui. Plangand din cauza cepei sau tocand ceapa ca sa nu-si dea el seama de adevaratul motiv al lacrimilor. Sau, daca priveste fix peretele dinspre dormitor, o poate vedea pe sora-sa, cu un an mai mare, intinsa pe pat, uitandu-se la randul ei catre un punct fix din tavan. Ar putea face chiar si alte lucruri extrem de impresionante care sa demonstreze fara tagada ca-i barbat, ba chiar un super-erou, insa nu gaseste sub nici o forma curajul de a calca apasat cu piciorul drept pe podea.
Topaie in hol bizuindu-se doar pe stangul, pe dreptul cumva il taraste, avand grija sa nu starneasca din nou durerea aceea insuportabila de acum doua zile, cand a cazut pe genunchi, la fotbal.
Intra sotanc-sotanc in bucatarie si se uita indelung la maica-sa, ca si cum ar putea vedea prin ea.
— Ce vrei, puiule?
— Nu-s pui.
— Ba esti pui.
— Ba nu-s pui, is barbat.
— Lasa prostiile si pune piciorul in pamant, daca zici ca esti barbat. Si zboara, puiule, zboara! ii spune facandu-i cu ochiul, aratandu-i puiul congelat de pe masa.
Vlad pricepe gluma, insa n-are chef de ras.
— Mama, de ce plangi?
— Ca tai ceapa.
— Nu ma minciuni, nu mai tai ceapa.
— Plang ca nu vrei sa calci cu piciorul pe pamant.
— O sa calc.
— Cand?
— Cand n-o sa ma mai doara.
— Si de unde stii ca te mai doare, daca nu calci.
— Lasa, stiu eu cand.
Deschide frigiderul si cumpaneste indelung daca sa ia un iaurt cu gust de zmeura sau unul cu gust de mure. Pana la urma le ia pe amandoua, iese din bucatarie, ajunge pe hol, apoi intra topaind in dormitor.
— Cu ce vrei, cu zmeura sau cu mure? o intreaba pe sora-sa.
Ea plange de-a dreptul, fara sa se fereasca.
— Ce-o sa facem noi singuri? il intreaba.
Vlad ezita, trage de timp, sare pana langa pat si pune alaturi de ea ambele pahare de iaurt.
— Ma descurc eu, spune el, rostind apasat cuvantul „descurc“, pe care il invatase de la taica-su. Sunt barbat. Vand bicicleta, imi iau si serviciu de motociclist de pizza… Aduc bani acasa. Am eu grija si de tine, si de mama. Ne descurcam.
— Pleaca, lasa-ma-n pace! il repede fetita.
Vlad se reintoarce topaind in bucatarie.
— Mama, de ce plangi?
— De chichi, ii raspunde ea zambind.
— Si de-un leu ridichi… completeaza el imediat.
Rad amandoi, dar parca nu e rasul lor obisnuit.
— Mama, sa nu mai plangi. Imi iau eu serviciu de motociclist de pizza si aduc bani acasa. {i ce daca tata a divortat de noi? Ne descurcam noi.
Maica-sa isi intoarce capul. Vlad isi pune genunchiul drept pe pamant, scoate un icnet de durere, apoi o intreaba:
— Mama, vrei sa fii sotia mea?
(adaptare dupa un caz real)