Fetele Gilmore erau prietenele mele. Imi placea sa le vad, le intelegeam toate glumele, le invidiam toate relatiile, le stiam locurile obisnuite din oras, le ascultam confesiunile cu lumina stinsa si lumina albastra a televizorului aprinsa. Un serial lung de sapte ani si 154 de episoade, 154 de intalniri respectate. Pe atunci singura modalitate de a vedea Fetele Gilmore era sa fii in fata televizorului cand era difuzat episodul, iar daca il pierdeai era aproape imposibil de recuperat. Sa fii fidel unui serial insemna un anagajament serios, sa iti faci timp pentru el, sa fii acolo nu atunci cand vrei tu, ci atunci cand trebuie. Asa ca fetele Gilmore erau prietenele mele.
In asteptarea revenirii serialului, am reluat aproape toate episoadele mai vechi. Incerc sa inteleg motivul pentru care mi-a placut atat de mult acest serial, care pana la urma a urmarit cateva povesti de viata cu cateva intorsaturi romantice dintr-un orasel american. Mama si fiica, cu o relatie mai degraba de prietenie, beau cafea impreuna si isi povestesc ce au mai facut, de cine s-au indragostit, cu cine s-au certat, unde au esuat, unde au reusit. De zeci de ori, in serial apar redundante – mai intai se intampla lucruri, apoi aceleasi lucruri sunt povestite cu replici rapide, mereu pe faza. Discutiile sunt un mod de a procesa si a infrunta ce se intampla. Modul de a vorbi, flecareala si tachinarile permanente, glumitele inteligente cu referinte in lumea reala creeaza o relatie intre fan si fictiune. Miile de referinte din popcultura – scriitori, muzica, filme vechi, filosofi – joaca acelasi rol pe care il au, in revederile cu prietenii, povestile care incep cu „Bai, mai tineti minte cand a venit proful de fizica si a spus Scoateti o foaie de hartie si dupa aia…“. Dialogul din Fetele Gilmore este substanta secreta care da dependenta si creeaza intimitate.
Tot de cand am inceput sa revad episoade din Fetele Gilmore, ma intreb daca vreau sa revina. Este o moda, in ultimii ani, de reinviere a unor produse de succes din anii ’90 sau inceputul anilor 2000: au aparut X-Files dupa 14 ani, Full House dupa 11 ani, Prison Break dupa ?sase ani. Pe de o parte, Fetele Gilmore merita, din punct de vedere creativ, o revenire. ~nainte de ultimul sezon, creatoarea serialului a fost concediata, motiv pentru care ultimele episoade au fost mult sub asteptarile fanilor, iar finalul a dezamagit. Fraul creativ pentru episoadele din 2016 s-a intors la Amy Sherman-Palladino, care a marturisit ca a stiut dintotdeauna care vor fi ultimele patru cuvinte care vor incheia povestea.
Exista si un „pe de alta parte“. Am emotii, exact cum as avea un fel de retinere sa ma vad cu o prietena din copilarie pe care nu am mai vazut-o din alte vremuri. {tiu dinainte ca am sa ma compar pe mine, cea de acum, cu ceea ce voiam sa devin. {tiu dinainte ca am sa ma uit la felul in care fetele au confirmat sau nu potentialul si asteptarile de acum zece ani. E amar sentimentul cand vezi pe cineva drag care nu. Situatia inversa e intimidanta.
Finalul fericit este, in conditiile astea, un echilibru foarte fragil intre tot ce poate sa mearga bine si tot ce poate sa mearga rau. Pentru ca nu l-au avut prima data, il merita poate acum.
Poate ca fetele Gilmore ne fac o vizita nu ca sa putem evalua daca acum sunt fericite sau nu, ci pur si simplu sa se tranteasca pe canapea si sa vorbeasca una cu alta si una peste alta, ca sa le putem simti neimbatranite si pe noi la fel.