Desi s-a dorit ca acestea sa fie, in chip simbolic, in afara campaniei electorale, in fapt ambele au transmis unor categorii aparte de votanti o serie de semnale extrem de importante. As rezuma astfel: „stiti cu cine trebuie sa votati daca va doriti normalitate de la urmatoarea guvernare“.
Suntem in „toiul“ unei campanii electorale pe care abia o simtim, asemenea celei de la locale. Motivele pentru linistea rau prevestitoare pot fi gasite atat in actuala forma a legii electorale, cat si in lehamitea fata de fenomenul politic la nivelul unei parti importante a societatii. Una care, in ciuda anului „post-Colectiv“, nu a disparut din senin. O parte semnificativa a celor revoltati in urma cu un an s-ar fi asteptat la minuni din partea guvernarii tehnocrate, minuni care s-au lasat foarte mult asteptate. Timpul scurt de implementare, o influenta aproape de zero asupra legislativului care sa sustina actiunile guvernamentale si o serie de balbe au conturat o imagine „in coada de peste“ a mult-clamatei tehnocratii. Dincolo de zgomotul mediatic al unor televiziuni care au incercat sa induca in randurile publicului fidel o imagine a „tehnocratului-Satana“, Cabinetul Ciolos s-a bucurat de suficient de multa ingaduinta de-a lungul acestui an. Ba, am mai spus-o, daca un guvern politic ar fi avut ezitarile (sau balbele) primelor luni de mandat, s-ar fi trezit cu o opozitie populara foarte consistenta. Lui Dacian Ciolos i s-a dat un cec in alb, dar alegerile parlamentare din 11 decembrie nu vor fi nici pe departe o vreme a scadentei.
Cred ca performanta sau lipsa de performanta a guvernului tehnocrat vor conta, per ansamblu, destul de putin in ecuatia distributiei votului pe partide de peste doua saptamani. Aceasta pentru ca pe zona stanga a esichierului politic am ramas cam in aceleasi date, cu un PSD care variaza intre 35 si 40% din voturile exprimate, variatie care va tine de prezenta la urne si de mobilizarea propriului electorat. Si, istoria ne-o arata, PSD sta cel mai bine la animarea bazei sale de sustinatori. Asa cum se prezinta situatia la ora scrierii acestui articol, nu exista nici o tema senzationala „anti-PSD“. Sintagma „partidul coruptilor“ functioneaza si nu prea in acest ciclu electoral, dat fiind ca mai toate partidele importante au fost decimate la varf in lupta anticoruptie.
Doua partide il sustin in mod oficial pe Dacian Ciolos pentru a ramane prim-ministru, PNL si USR, din motive oarecum diferite. In primul rand, PNL, aflat in una dintre cele mai slabe forme ale sale, oricum n-ar fi avut nici o alta figura de scos in fata, iar dupa iesirea din scena a lui Vasile Blaga pare mai dezorganizat in alegeri ca niciodata. USR, dupa succesul formatiunii la locale a lui Nicusor Dan, cu USB, incearca sa duca miscarea sa politica la nivel national. In cazul particular al Iasului, USR s-a aliat cu Pentru Iasi, partidul condus de Andrei Postolache, marea surpriza a alegerilor din primavara. Decizia USR de a-l sustine pe Dacian Ciolos pentru functia de prim-ministru pare mai putin conjuncturala, mai ales ca o parte din ministri au demisionat din Guvern pentru a-si depune candidatura – si nu, nu au ales PNL. Cert este ca mai nici un analist politic serios nu se incumeta a oferi un pronostic privind scorul final national pe care il va obtine Uniunea Salvati Romania pe 11 decembrie. Aceasta pentru ca votantii „anti-sistem“ nu sunt intotdeauna vocali, sunt in general din clasa medie si au putin timp pentru activismul politic clasic. Ramane de vazut daca vor aparea in numar mare la vot si daca sunt raspanditi si altundeva decat in urbanul mare, acolo unde sunt posibile scoruri frumoase, insa in cazul unor alegeri generale aceste scoruri ar putea fi trase in jos de tabloul general (mic urban si mai ales rural).
Atat Dacian Ciolos, cat si Klaus Iohannis, au „targetat“ in vizitele lor de la Iasi, fief de stanga, oamenii cu influenta in comunitate care la randul lor, ca lideri de opinie, ar putea influenta mai departe si pe altii in a da un vot pentru continuarea unui guvern cu o figura care si-a pastrat popularitatea in ciuda nenumaratelor greseli comise de diverse ministere. „Nu suntem zei, nu le stim pe toate, ne straduim sa intelegem cum putem sa reparam sistemul si pentru asta avem nevoie de timp“, pare sa fie mesajul general, „puteti alege intre niste oameni bine intentionati care isi asuma greselile si sunt dispusi la dialog si o masinarie bine unsa, opaca, cu metehne pe care le-am simtit pe pielea noastra in nenumarate randuri“. Greu de spus daca e un argument suficient pe fundalul unei campanii fara suflu.