Eu, spre exemplu, urasc sa dau cu aspiratorul. Nu e ca bazaie sau ca stau aplecat. Dar e o miscare de du-te-vino care ma scoate din pepeni intr-un asemenea hal incat in ziua de curatenie ma apuca depresia.
Imi beam cafeaua si blestemam momentul cand a fost inventata dracovenia sugatoare de aer, cand atentia mi-a fost atrasa de o stire televizata. Era despre minerii care s-au baricadat in subteran la Uricani si au refuzat sa iasa pana cand nu stiu ce revendicari le-au fost satisfacute. Uite, oameni cu caracter puternic, mi-am zis. Ah, daca as avea o mina, m-as baricada in ea pana as primi promisiunea scrisa ca nu mai trebuie sa dau veci cu aspiratorul. Apoi mi-a picat fisa: nu am mina, dar am beci.
Adica, la o adica, beciul e tot o sapatura in pamant, nu? Ma gandesc ca daca cineva se baga acolo si incepe sa protesteze, e un lucru de luat in seama. E un santaj functional. Ca doar nu o sa lasi persoana respectiva sa se imbolnaveasca de la frig si umezeala. Cedezi presiunii, nu ai incotro. M-am imbracat gros si am coborat in subteran. Aveam mai bine de trei ceasuri pana se intorcea sotia de la serviciu, deci timp berechet pentru a-mi formula pretentiile si a capata un aspect livid din cauza intunericului si a frigului, fapt care ma va fi ajutat sa punctez la impresia artistica.
Am inceput chiar sa scandez lozinci antiaspiratoriale, dar nu sunt sigur ca se auzea ceva dinspre beci spre lumea supraterana. Nici macar tipatul de durere provocata de impactul dintre piciorul meu si lada cu cartofi nu cred ca a strapuns tenebrele. Lada care, daca stau bine si ma gandesc, nu avea ce cauta in mijlocul incaperii, la fel cum nici borcanele cu muraturi nu aveau. Ma obisnuisem cu obscuritatea si deja zaream obiecte. Toate puse alandala, de catre mine, pe vremea cand uram sa fac ordine in beci. {i, cum aveam destul timp la dispozitie, am inceput sa le pun pe caprarii. Anvelopele de vara, una peste alta, sub scara. Borcanele cu legume pe raftul de borcane cu legume. Sticlele de vin alb separat de cele cu vin rosu. Lada cu cartofi in colt, langa cea cu morcovi si ceapa. Nu stiu cum naiba, dar toata activitatea asta fizica parca imi dadea o energie buna si deveneam din ce in ce mai putin capabil sa urasc. Mai aveam fix jumate de ora pana la confruntarea cu patronatul, timp arhisuficient pentru a da cu aspiratorul.