Cum este conservat patrimoniul muzical al inregistrarilor in Italia?
In Italia suntem plini de fantezie, dar nu si organizati. Documentele muzicale? Multe au fost distruse, inregistrari radio au fost sterse, iar ceea ce s-a pastrat nu este intotdeauna bine organizat intr-o baza de date digitala unica. Asa ca fiecare cercetare comporta dificultati mari si esti nevoit sa te bazezi pe memoria catorva oameni sau pe bunavointa a si mai putini… In consecinta, cea mai mare parte a materialului de arhiva provine de la colectionari privati sau, in rare ocazii – daca esti suficient de norocos –, direct de la Arhivele Radio. Pentru proiectul Ferraresi, noua dintre discuri contin material din Arhivele RAI, iar celelalte noua de la colectionari privati sau direct de pe copii ale benzilor pastrate de familia Ferraresi (originalele din arhivele radioului fiind distruse).
Ce v-a motivat in crearea unei noi companii de discuri astazi, intr-o vreme cand colectionarii sunt atrasi sa cumpere mai curand inregistrari digitale vandute on-line?
Nu sunt chiar atat de sigur ca achizitiile digitale ii atrag in asemenea masura pe colectionari, dupa cum nu cred ca e-book-urile vor inlocui vreodata definitiv o carte tiparita. Un iubitor al istoriei umanitatii – iar muzica este parte a acestei istorii – nu-si va abandona niciodata dragostea pentru un obiect fizic cum este un LP cu textele sale sau un CD cu livretul sau. Personal imi place sa simt mirosul vinilurilor si al benzilor mele inainte de a le asculta; este un soi de fetis. Nu putem subestima experienta simturilor noastre; a asculta muzica, a lua in mana o coperta de disc, transforma orice experienta auditiva intr-un act de iubire. Asa ca sunt manat de dragoste, iubirea pentru pastrarea si diseminarea muzicii este cea mai buna cale de conservare a ei.
Cum v-ati decis sa inaugurati seria „Arta viorii“ cu Aldo Ferraresi?
A fost un soi de joc al norocului; in 2007 am cumparat de la profesorul Gianluca La Villa, un expert in drept si iubitor al muzicii pentru vioara, editia lui privata de noua CD-uri, publicata in memoria lui Aldo Ferraresi, probabil cel mai mare exponent al scolii violonistice italiene din secolul XX (cazut in uitare dupa 1978, anul mortii sale). El cumparase toate benzile Ferraresi din Arhivele RAI si a produs acest monument memorial pe cheltuiala lui. Noi, italienii, suntem specialisti in uitare, iar acest om, care a inotat impotriva curentului, mi-a starnit admiratia si am devenit curand prieteni. El a tiparit setul in cinci sute de exemplare, marea cerere venind de pe pietele asiatice, mai putin din Italia si Europa.
In urma cu doi ani, un distribuitor din Taiwan i-a cerut copii suplimentare si proiectul a intrat intr-o a doua faza. Dl La Villa mi-a cedat toate drepturile si am demarat un proiect nou. Nesatisfacut de calitatea si sunetul furnizate de inginerii de la RAI, am decis, in calitate de producator, sa restaurez si remasterizez intregul set de noua discuri si sa le adaug restul materialelor pastrate de la Ferraresi (de pe vechi discuri de 78 de turatii si arhiva de inregistrari pe banda de magnetofon de la familia violonistului). Dupa trei ani dificili de lucru pentru a pune cap la cap totul si de a restaura materialul, setul nostru de 18 CD-uri a fost gata in noiembrie 2016, la zece ani dupa initierea primului proiect Ferraresi.
(Va urma)