Mai, si cum statea poetul Sorin Poclitaru in propria pizzerie, numa’ deodata vede ca se deschide usa. Nu era un lucru iesit din comun, judecand dupa faptul ca framanta aluatul mult mai bine decat scrie si oamenii chiar se risca la o cate o Capriciosa cu slanina. Politicos ca de obicei, ii da binete oaspetelui: Uai, da’ intri sau nu? Ca n-am facut focul degeaba! Apoi a cascat o gura mare.
Cu lumina in spate, pentru a spori efectul vizual, cu pletele fluturande si imbracat precum George Cozorici in Apus de Soare, a intrat in local insusi {tefan cel Mare. Mic la stat, dar totusi impunator, un pic schiopatand, a pus pe masa palosul de o maniera care te face sa inghiti in sec sonor. Vocea domnitorului a rasunat ca o rupere de nori pe tabla casei: Ce pizzerie e asta, mai chelbosule? ~n mod normal, Sorin s-ar fi scuzat o secunda, s-ar fi dus pana in birou si s-ar fi intors cu barda. Dar atat de impunatoare era vocea lui Stefan, incat singurul raspuns care i-a venit omului in minte a fost: E pizzeria Moldovei, Maria Ta!
Asa sa-i ramana numele! Ca nu stiu cum naiba, cinci sute treispe ani am dormit, iar acum aud ca tara mea, care de fapt nu-i a mea, dar nu intru in detalii, nu se mai numeste Moldova! Sigur am auzit gresit. Nu-i asa, cronicarule? Zi-mi tu ca manastirile pe care le-am ctitorit nu se mai afla in }ara Moldovei.
Nu tre’ sa fii academician ca sa-ti dai seama cand Stefan cel Mare e pus pe scandal si taiat capete. Bai, il manca limba sa zica bai, mosule, acum se cheama Bucovina, asa ne chemam noi de cand cu austriecii si asa ne place, ca da bine la turism, dar parca si capul ii statea bine la locul lui. Eh, zvonuri, Maria Ta! Uite, eu sunt moldovean pana in maduva oaselor.
Nu pari prea convins, cronicarule! Ia pupa sabia. Asa. {i jura credinta vesnica Moldovei!
Va spuneam despre oameni mult prea mandri de locurile lor natale. Se pare ca pentru unii mandria asta este mai puternica decat insasi dragostea de viata. Nah, bucovinean capos. S-a uitat la sabie, a tras aer in piept si a zis: Da’ mai lasa-ma dracului cu Moldova ta! Aici e Bucovina. Du-te la Cotnari, acolo n-au fost austriecii.
Relatarea mea se incheie cu un domn care fugareste un poet in sensul giratoriu din centrul orasului Gura Humorului: Stai, am zis! Stai sa-ti tai capul, mai… cum te cheama?
Ma cheama Sorin!
So… ce?