Vino, mai, si ia palaria lui domnu’ Pele. Imi dati voie sa va spun asa? Stiu ca numele dumneavoastra este mai lung, dar na, asa va stie toata omenirea.
— Bine v-am gasit si multumesc de invitatie, domnule baron! E o onoare pentru mine sa cunosc pe cineva cu titlu nobiliar. Stiti, la noi in Brazilia, de cand ne-a fost recunoscuta independenta, nu prea mai avem aristocrati.
— A, nu, nu e cazul! Nu sunt baron din ala din cartile de istorie, hi, hi! Va rog sa-mi spuneti simplu, Liviu.
— Prea bine, domnul Liviu. Sincer, am crezut ca sunteti baron veritabil, altfel nu cred ca as fi onorat invitatia. Nu vreau sa par lipsit de modestie, dar ma doare genunchiul asta umflat si numai de plimbari nu imi arde zilele astea. Acum, daca tot am venit, o sa stau cinci minute la o cafea si eventual va semnez pe minge.
— Vai, dar se poate, domnu’ Pele? Numai cinci minute? Sincer, speram ca facem un gratar. Am adus din Romania carne de mititei, un deliciu. E pacat sa nu-i incercati.
— Eh, o fi pacat, dar timpul meu este pretios.
— Vreti sa spuneti, domnu’ Pele, ca daca as fi fost un baron veritabil, ati fi stat la un mititel cu mine?
— Evident, eram curios sa cunosc unul. Mai ales dintr-o tara atat de exotica precum a dumneavoastra.
— Pff, imi cer iertare, cred ca engleza mea este un pic ruginita. Eu am vrut sa spun ca nu sunt doar baron si dumneavoastra ati inteles ca nu sunt deloc. Desigur ca sunt.
— Eu cred ca engleza dumneavoastra este buna si ca acum incercati sa ma pacaliti numai ca sa va laudati ca m-ati avut ca musafir la gratar.
— A, da? Asa crezi tu, bai nea Pele? Ia stai numai oleaca pe scaun, sa-ti arat. Ce vezi in poza asta?
— Un palat.
— Aha. E casa mea. Si toata suprafata asta este terenul aferent casei. Stai asa, sa dau cu zum. Ce vezi aici?
— Masini, multe masini.
— Normal ca sunt multe. Si toate sunt ale mele. Deci ce sunt eu?
— Un om bogat.
— Nu, ca ma enervezi. Tu ai vazut vreodata harta Romaniei?
— Recunosc ca nu. Dar am auzit de Hagi.
— Ia uite aici. Vezi ce verde e? Si bucata asta este a mea. Tot judetul asta practic imi apartine. Daca trimit vorba sa vina toti pe jos pana in Brazilia, vin toti pe jos pana in Brazilia. Traverseaza oceanul inot pentru mine. In judetul meu, eu centrez, eu dau la poarta, cum s-ar spune.
— O, pai in cazul asta, va rog sa acceptati scuzele mele sincere, domnule baron! Se pare ca nici engleza mea nu mai este ce a fost. Pot sa fac eu salata?