Un critic muzical scria in 1955, in „High Fidelity Magazine“, despre sectia de coarde ca „suavitatea, flexibilitatea si gradatia ei dinamica reunite pun orchestra in topul organizatiilor simfonice de astazi. Iar calitatile ansamblului nu se opresc aici. In felul ei de a canta exista, de la un capat la altul, o verva disciplinata ce iti retine atentia si te rasplateste intens“.
S-a scris relativ mult despre aceasta orchestra si inceputurile sale, dar nu exista o istorie propriu-zisa, pornind de la muzicienii care au compus orchestra si traiectoriile lor. Aniversarea de 150 de ani a lui Toscanini va aduce anul acesta, se pare, noi revelatii, inclusiv scrisorea – ramasa inedita pana acum – prin care Bronis?aw Huberman il convingea pe maestru sa vina sa dirijeze Orchestra Palestinei. Noua biografie a lui Toscanini, de Harvey Sachs, urmeaza sa apara in august.
Ramane inca inedita corespondenta lui Hermann Scherchen, trimisa de la Tel Aviv. Scherchen era un observator extrem de atent la orchestrele cu care lucra si deosebit de sensibil la ceea ce se petrecea in jurul sau, capabil sa expedieze zilnic si doua scrisori, pline de comentarii, sotiei sale.
Istoria oficiala a inregistrarilor facute de orchestra filarmonica israeliana incepe abia in 1954, dar destinul lor, prin prisma discurilor compact disponibile astazi, realizate de tehnicieni israelieni, nu este unul chiar fericit. Este greu de inteles de ce calitatea unor transferuri de concerte, cum sunt cele ale unor mari dirijori ca Paul Kletzki sau Josef Krips avandu-l ca solist pe pianistul Mindru Katz, este atat de nevoiasa. Greu de inteles, pentru cineva din afara lumii israeliene si felul in care isi impart benzile de arhiva ale Filarmonicii, cele doua case de discuri care le pun pe piata, Doremi din Canada si Helicon Classics cu sediul la Holon, la vreo 40 km de Ierusalim.
Documentandu-ma pentru acest articol, am gasit o nota interesanta aparuta in presa americana, la Indianopolis, in cotidianul „The Jewish National Post“, la 20 mai 1955. Autorul, Joseph Gale, scria atunci: „in primavara trecuta, traficul a fost deviat pentru prima data pe principala autostrada a Israelului, la Rishon le Zion, care duce in Negev, din alte motive decat manevre ale armatei. Cauza a fost nevoia de a avea liniste in timp ce Orchestra Filarmonica a Israelului isi realiza primele ei inregistrari pentru Angel Records sEMIt. Nimic nu a venit sa deranjeze din afara sesiunea de inregistrari, cu exceptia ciripitului unei singure pasari, asezata in mod neasteptat pe o grinda a acoperisului. Angel a publicat aceste inregistrari facute sub bagheta lui Paul Kletzki. Ele contin Simfonia Nr. 1 in re major de Gustav Mahler, pe un LP de 12 inci; «Scotiana»,Simfonia Nr. 3 in la minor a lui Mendelssohn si uvertura Calm Sea and Prosperous Voyage pe un al doilea LP de 12 inci. Mahler, Simfonia Nr. 9, impreuna cu «Verklärte Nacht» a lui Arnold Schönberg formeaza un album de doua LP-uri de 12 inci. Desenul aflat pe coperta celor trei discuri reprezinta capul lui David de Michelangelo. […] Angel a trimis in Israel o echipa de ingineri de sunet din Anglia, cu un echipament modern, pentru proiectul pe care oficialitatile israeliene il denumesc Cartea de vizita a Israelului in lume“.
Articolul era scris cu ocazia primului turneu pe care Orchestra Filarmonica il efectua in Europa: 50 de concerte in decurs de doua luni, incepute la Copenhaga si care aveau sa se incheie la 2 iulie, la Festivalul Olandei, la Amsterdam.
In mod bizar, din inregistrarile amintite ale marelui dirijor nascut in Polonia, compania Helicon nu a republicat decat uvertura amintita a lui Mendelssohn (ce deschide antologia aparuta in urma cu un deceniu la aniversarea de 70 de ani). In ultima antologie, Kletzki figureaza cu o Simfonie a 2-a de Mahler (din 1966) si cu o piesa de Paul Ben-Haim. Inregistrarile lui mahleriene cu prima si a noua simfonie, in transferuri discutabile, au fost publicate de casa Doremi (DHR-7850/1). La aceeasi companie a aparut si integrala Simfoniilor lui Schumann, inregistrata in 1956 (DHR-7860/1). Colectionarilor mahlerieni le recomand insa un transfer mai bun, de compromis, care include prima simfonie de Mahler si cea dintai de Schumann, publicate de casa austriaca Preiser Records si distribuite acum online de Naxos. Desigur, copii remasterizate ale LP-urilor originale circula, altfel, intre melomani.