Mai mult, mostenirea culturala a lui Berry are toate sansele sa supravietuiasca unui eventual sfarsit al lumii.
In 1977, cu avizul astrofizicianului Carl Sagan, inregistrarea piesei lui Berry Johnny B. Goode a fost adaugata colectiei de artefacte culturale si stiintifice menite sa reprezinte civilizatia umana la bordul sondelor Voyager, trimise sa vagabondeze etern, dincolo de limitele sistemului solar. Berry se afla, gravat pe discul de aur de pe Voyager, intr-o companie muzicala selecta, alaturi de Bach, Louis Armstrong, Mozart, Stravinski si Beethoven. Beatles, care trebuia sa figureze cu piesa Here Comes The Sun, a ramas pe pamant din cauza unei probleme de copyright (vanduse drepturile asupra pieselor) care ar fi cauzat probleme juridice atat de mari, incat cei de la NASA au preferat sa le evite.
De la primul riff de chitara, muzica lui Berry avea sa transforme iremediabil peisajul muzical modern, iar acest lucru era suficient pentru a-i asigura locul pe Voyager. Cu toate acestea, alegerea lui s-a facut la capatul a numeroase discutii in cadrul comitetului de selectie de la NASA, prezidat de Carl Sagan. Unii membri (ca folcloristul Alan Lomax) s-au opus alegerii, pe motiv – aminteste criticul muzical Chuck Klosterman intr-un articol in „New York Times“ – ca acest gen muzical, rockul, este prea pueril pentru a reprezenta marile reusite ale genului uman. Piesa a fost aparata de Ann Druyan (care avea sa devina, mai tarziu, sotia lui Sagan) si un alt prieten al savantului, scriitorul Timothy Ferris.
„Banuiesc ca Johnny B. Goode a fost aleasa fiindca prezenta o optiune rezonabila pe atunci“, scrie criticul Chuck Klosterman. „In 1977, piesa era veche deja de 19 ani, ceea ce ii oferea o anume distinctie. La vremea aceea era chiar preistorica. Johnny B. Goode, in 1977, reprezenta o optiune chiar mai mult decat rezonabila. Berry era, deliberat sau accidental, cel mai potrivit artist pentru a fi ales de NASA. Chuck Berry ar putea deveni artistul care sa fie ales atunci cand, in viitor, muzica rock va fi reconsiderata retroactiv de catre nepotii nepotilor nostri.“ In octombrie 1986, cand Berry implinea 60 de ani, primea o scrisoare de la Carl Sagan. Acesta ii scria:
„Draga Chuck Berry,
Cand ti se spune ca muzica iti va trai vesnic, de obicei poti sa fii sigur ca se exagereaza. Dar Johnny B. Goodese afla la bordul lui Voyager, iar sonda se afla acum la doua miliarde de mile de Pamant si se indreapta spre stele. Aceste inregistrari vor rezista un miliard de ani sau chiar mai mult. 60 de ani fericiti, cu admiratia noastra pentru muzica pe care ai daruit-o acestei lumi…
Go, Johnny, go“.
Ceva in plus despre Johnny B. Goode
– Se spune ca Johnny B. Goode este un omagiu adus lui Johnnie Johnson, celebru pianist de blues caruia Chuck Berry i-ar datora cariera. Johnson este cel care l-a remarcat pe tanarul chitarist la clubul Cosmopolitan din Saint-Louis si i-a propus sa il acompanieze, inainte de a fi amandoi remarcati de Muddy Waters.
– Rifful piesei este inspirat de piesa Ain’t That Just Like a Woman, din 1946, a jazzmanului Louis Jordan.
– Johnny B. Goode a fost preluata si reinterpretata de o multime de alti muzicieni: Elvis Presley, Beatles, Jimii Hendrix, Elton John, Judas Priest. In anii ’60, ea a fost preluata si in Franta, intai de Eddy Mitchel, sub titlul Eddy sois bon, apoi de Johnny Hallyday, sub titlul Johnny reviens.
– In 2004, piesa ajunge pe locul al saptelea in clasamentul numit „500 cele mai mari melodii din toate timpurile“, realizat de revista „Rolling Stones“. Cu un an inainte, aceeasi revista il plasase pe Chuck Berry pe locul al saselea in topul „Celor mai bun 100 de chitaristi din toate timpurile“.