— Nu, nu e nevoie, vreau o cafea, ca ma omoara durerea asta de cap.
— Doriti o cafea mare, mica sau lunga?
— Cafea sa fie.
— Cu lapte sau fara?
— Fara lapte. Si fara zahar, imi place neagra.
— Un pic de zahar mai salveaza din calciu, asa am auzit.
— Lasa, ca am mancat branza de vaci cand eram mic.
— Avem cafea columbiana la ibric si cafea espresso.
— O vreau pe aia mai tare, sa intre mai repede in sistem.
— Sunteti dependent de cofeina, cum s-ar spune.
— Dependent de multa cofeina. Si am ramas fara cafea acasa, probabil de asta ma si doare capul, nu i-am dat la timp. Umblu ca un zombi.
— Eh, asta se va rezolva imediat. Deci ramane o cafea espresso dubla, neagra.
— Ah, ti-a iesit un porumbel din gura.
— Cum adica?
— Adica ai spus exact ce voiam sa aud. E o metafora. Tu ai zis espresso dubla neagra, iar eu asta imi doresc, deci e ca si cum ti-a iesit un porumbel din gura.
— Asta e ca la iluzionisti? Am un prieten care face iluzionism, ma mai cheama uneori sa apas telecomanda de la un lacat. Dar cu porumbei nu lucreaza, ca cica l-a certat nevasta, ca i se cacau prin balcon si le-a dat drumul.
— Nu are nici o legatura cu asta. Tu chiar nu stii ce e o metafora? Epitet, comparatie, alea alea?
— De epitet am auzit la scoala. E ala cu casa mare, floare frumoasa.
— Asa, bravo. Metafora e ca o comparatie din care un termen lipseste.
— Aaa, de la compuneri. Acum mi-am amintit. Mustacioara lui, pana corbului, hi hi!
— Pe acolo, da. Acum te rog sa-mi aduci cafeaua aia.
— Apropo, ca tot mi-ati zis de metafore, ati auzit de promotia de azi? E ziua poeziei si puteti plati cafeaua spunand o poezie.
— Hm, nu stiam.
— Da, de dimineata am dat vreo unspe. Dar sa stiti ca unii oameni au preferat sa plateasca decat sa recite. Cred ca nu voiau sa se faca de rusine.
— Poate sunt timizi.
— Or fi, dar mie imi convenea mai mult cu poezii. Imi place o fata si vreau sa ii spun una frumoasa. Le-am adunat pe toate unspe, dar nu ma pot decide. Poate ma ajutati dumneavoastra.
— La ce durere de cap am, sigur nu sunt competent.
— Ba sigur sunteti. Oare asta nu ar merge? Deci: eu cand ma gandesc la tine, sa dau din aripi imi vine, multe flori sa-ti daruiesc, Alexandra, te iubesc.
— O cheama Alexandra?
— Nu, Mioara, dar ma gandesc ca in loc de Alexandra sa tusesc si ea sa nu inteleaga. Cum vi se pare?
— Ai putea sa-i spui asa: am migrena, sunt nervos, asa ca te rog frumos, misca-ti hoitul repejor si-adu-mi o cafea, ca mor.
— Si la final Mioara, te ador?