Andrew Rose, pe care il gasiti usor pe Internet
sub doua ipostaze, inginer de sunet si manager al unei case de discuri, la
Pristine Audio sau PristineClassical. com, dupa multa munca si experimentari in
restaurarea discurilor, a ajuns la o metoda ce se dovedeste revolutionara.
Inregistrarile de pe discurile de 78 de turatii, uneori greu de ascultat chiar
dupa restaurarea si transferul lor pe CD-uri facute de cei mai buni ingineri si
cele mai faimoase case de discuri, isi dezvaluie acum misterul asemenea unei
flori, dind la iveala, natural, toate calitatile lor, intreaga lor culoare,
parfum, arhitectura, estetica…
Desi nu o spune explicit, demersul lui Rose se apropie de acela al
specialistilor in biologie moleculara sau al medicilor care compara si se
straduie sa repare malformatiile unei celule bolnave, luind ca reper una
sanatoasa. La inceputurile lor, din anii 1920 si pina spre 1950, sistemele de
inregistrare a discurilor dadeau asemenea malformatii, distrugind spectrul
natural al frecventelor, pina la aproape a nu mai recunoaste un instrument sau a
nu-l mai distinge intr-o orchestra. Restauratorii si-au dat pina acum osteneala
de a reface acest echilibru prin egalizari, folosind o aparatura din ce in ce
mai sofisticata, dar judecind, in ultima instanta, cu urechea lor. In
restaurarile din trecut, spune Rose, inginerul cauta pur si simplu sa amelioreze
calitatea, sa faca un sunet mai acut, mai luminos, sau sa reduca basii, sa
anuleze anumite frecvente si sa puna in evidenta altele.
Metoda sa e complet diferita si pleaca de la analiza spectrului de frecvente
al lanturilor acustice din acei ani (microfoane, amplificatoare, aparatura de
gravat), pentru ca apoi sa le compenseze neliniaritatile, ceea ce, anterior,
„nici unui inginer de sunet sanatos la cap nu i-ar fi trecut prin minte”. Metoda
a descoperit-o straduindu-se sa restaureze o inregistrare a lui Toscanini –
Simfonia a 7-a de Beethoven, cu Filarmonica din New York, la Carnegie Hall.
Incercase, fara succes, cu toate metodele conventionale, sa imbunatateasca
sunetul unui concert privit de toata lumea drept unul senzational, o capodopera
interpretativa, dar subminata, ruinata, de calitatea mizerabila a
inregistrarii.
Andrew Rose a dedus, cu ajutorul unui soft de computer, „amprenta” vizuala,
„genele” vechii inregistrari, cu toate neliniaritatile dramatice pe care le are
spectrul de frecvente. Apoi, comparind-o cu spectrul ideal, el a incercat sa
refaca, sa muleze prin compensari amprenta vechii inregistrari, corectindu-i
curba de frecvente. Si rezultatul obtinut pe computer, fara macar sa auda ceea
ce opera computerul, a fost uimitor. E suficient sa ascultati esantioanele
existente pe http://www.pristineclassical.com
pentru a va da seama. Si am simplificat, desigur, explicatiile pentru a le face
cit mai pe intelesul tuturor.
Practic, spune Rose, toate inregistrarile 78 pot beneficia de pe urma
aplicarii acestei tehnici de restaurare. Dar, ca si in cazul tehnicilor
medicale, exista si efecte secundare. In anumite situatii, restaurarea scoate la
lumina alte probleme ale inregistrarii originale: distorsiuni, erori ale
interpretului, zgomote de fond, suflu, care uneori fac discul de neascultat si
cer utilizarea altor softuri de reducere a zgomotului. Unul dintre exemple il
constituie o inregistrare a suitei Planetele, de Holst, facuta la inceputul lui
1945, la care restaurarea scoate la suprafata zgomotul unui… avion de
lupta.
Ca atare tehnica nu este (inca?) perfecta, dar pentru prima data permite o
diagnosticare cu acuratete a limitelor unei inregistrari vechi si propune o
modalitate de a fi corectate. Intreaga imagine sonora este imbunatatita, se aud
armonice altfel de necrezut ca ar fi existat pe inregistrarea originala, fiecare
instrument isi recapata individualitatea, si aceasta nu prin adaugarea a ceva,
prin generarea de frecvente, ci prin corectarea celor existente. Iar frecventele
corecte fac ca sunetul sa redevina recognoscibil, placut si interpretabil pentru
creierul uman, ca si cum ar fi unul natural. De unde si explicatia denumirii
alese de Rose, Natural Sound.
Tehnica este aplicabila in special pentru restaurarile 78 rpm din anii
1930-40, pe care s-a si concentrat productia casei Pristine Classical creata in
2005. Primele circa 20-30 de inregistrari disponibile sint pentru toate
gusturile, dar incercati inainte de toate simfoniile beethoveniene cu Arturo
Toscanini si Bruno Walter sau o rara Simfonie Faust de Liszt, cu Orchestre
Philharmonique de France, Imperialul cu Arthur Schnabel, Clavecinul bine
temperat de Bach sau Impromptuurile de Schubert cu Edwin Fischer. Pentru
amatorii de muzica de camera exista restaurari exceptionale ce te fac sa
intelegi faima unor cvartete ca Lener, Roth sau Pro Arte. Sau incercati Sonata
Kreutzer cu Thibaud si Cortot. Iar pentru iubitorii de lieduri si opera, nimic
mai indispensabil ca Schubert si ciclurile sale Frumoasa morarita ori Calatorie
de iarna cu Gerhard Husch, din 1933 si o celebra Nunta lui Figaro dirijata de
Fritz Busch la Festivalul din Glydenbourne.
Asculta Beethoven Kreutzer Sonata // Thibaud – Cortot, 1929