- Letters from Iwo Jima de Clint Eastwood (prezentat in afara competitiei) – arata bine, e construit bine dpdv dramaturgic, dar e prea gonflat.
- The Good German de Steven Soderbergh – omagiu adus filmelor anilor ’40 (Casablanca in special), care din acest motiv mi-a placut, neparindu-mi-se kitchios, plus ca S.S. nu imita un gen fara vreo motivatie mai adinca. George Clooney e foarte bine, Cate Blanchett e putin ingrosata, spre pastisa.
- The Good Shepherd de Robert De Niro – foarte laudabile munca si curajul unui actor de a se apuca de un proiect atit de amplu. Filmul e corect, nu genial, nu tocmai plictisitor, prea lung. Excelent John Turturro, corect Matt Damon, nepotrivita Angelina Jolie. De Niro a anuntat ca planuieste sa continue istoria CIA cu inca doua filme.
- I’m a Cyborg, but that’s OK de Park Chan-wook – un film foarte greu de privit pentru ca totul suna fals, de la ideea tinerei fete care lucreaza intr-o fabrica de aparate de radio si care se crede robot, pina la lovestory-ul din spitalul de nebuni.
- The Walker de Paul Schrader (prezentat si el in afara competitiei) – nu m-a innebunit revenirea cineastului la trama din American Gigolo, filmul mi s-a parut inegal, interpretarea lui Woody Harrelson pe post de walker (= insotitor = gigolo asexuat) homosexual mi s-a parut ingrosata. Moritz Bleibtreu era bun, Lauren Bacall era ca obicei excelenta, Kristin Scott Thomas mi-e antipatica din principiu.
- Notes on a Scandal de Richard Eyre (prezentat in afara competitiei) – elegant, foarte bine scris, excelent jucat (Judi Dench si Cate Blanchett), in asa fel incit nu stii ce e mai bolnavicioasa, pasiunea unei profesoare mature pentru un elev de-al ei sau cea a altei profesoare, si mai in virsta, pentru profesoara mai tinara.
- Les Temoins de Andre Techine – foarte curata si simpla reconstituirea perioadei anilor ’80 din Franta, cind SIDA incepe sa dea din aripi. Foarte bine scris, cu personaje consistente, foarte bine jucat.
- Ne touchez pas la hache de Jacques Rivette – un nou Balzac dupa La Belle Noiseuse, mai lipsit de rafinament si de consistenta, dar nu plictisitor. Faina ideea jocului seductiei vazut ca un razboi chirurgical cu batalii care schimba scorul. Foarte buni actorii, foarte buna Bulle Ogier care puncteaza din trei aparitii.
- Goodbye Bafana de Bille August – subiect de larga respiratie – povestea reala a ofiterului care l-a pazit 20 de ani pe Nelson Mandela in inchisoare, dar tratare foarte conformista, ca pentru un film de televiziune. Joseph Fiennes nu prea are consistenta, dar Dennis Haysberg e convingator in rolul de simbol care se desavirseste mai mult in umbra.
Restul filmelor nu conteaza.