In eforturile sale de a se adapta la normele Uniunii Europene, Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara din Romania a trintit niste reguli extrem de stricte si de stufoase pentru sacrificarea animalelor cu blana, cu pene, cu piele sau cum or mai fi. Astfel, porcul trebuie mai intii asomat (adica lasat fara cunostinta) si abia apoi sacrificat, pentru ca animalul sa nu sufere in momentul mortii. Asomarea se face (conform unor norme sanitar-veterinare adoptate in 11 august 2006) cu glont captiv, prin lovire – urmata de pierderea cunostintei –, prin electronarcoza sau prin expunere la dioxid de carbon. Abia apoi urmeaza uciderea… pardon, sacrificarea animalului. Asadar, gata cu taierea jugularei! Gata cu barbaria!
Numai ca mie nu mi se pare nimic milostiv in „asomare”. Nu cred ca porcului ii place mai mult sa fie impuscat in cap (fie si cu glont captiv). Nici lovirea, urmata de pierderea cunostintei, nu mi se pare o solutie prea omenoasa. Daca porcul nu-si pierde cunostinta? Il mai lovim odata? Si inca o data. Si inca o data. Scene asemanatoare – ce-i drept, cu oameni, nu cu porci – am mai vazut prin filmele cu razbunari in stil mafiot.
La electronarcoza ar merita citita descrierea din normele sus-amintite, cu electrozii plasati in asa fel incit sa cuprinda creierul, asigurarea unui contact electric bun, eventual prin udarea pielii… brr! Prima asociere care-mi vine in minte e cu scaunul electric. Iar de „expunerea la dioxid de carbon” nu trebuie sa zic decit ca popular i s-ar spune gazare. Daca astea sint metode umane, zau ca le prefer pe cele animalice!
Asta e cea mai mica problema a oamenilor (despre porci, numai de bine). Marea problema ar fi interzicerea taierii porcului in maniera traditionala. Ceea ce autoritatile – adica domnii aia de la oras – nu au priceput sau, daca au priceput, s-au temut sa vorbeasca e faptul ca taierea porcului cu cutitul nu e doar o actiune de procurare a hranei. In satele romanesti, cu ale caror obiceiuri traditionale ne mindrim in discursuri, taierea porcului, prepararea lui si toate actiunile legate de acel moment implica un ritual, un sir de momente prestabilite care, in curgerea timpului anual, certifica si reconfirma ordinea acelei lumi. Taierea porcului face parte din ordinea traditionala a lucrurilor. In ziua in care gospodarul taie porcul se face si o „pomana a porcului”, unde sint invitati cei care au ajutat la taiere, transare si prepararea carnii. Sa elimini ritualul acesta inseamna pur si simplu (nu exagerez) sa incerci nimicirea ordinii traditionale a comunitatii, atita cit mai exista. E drept, taierea porcului nu are o functie religioasa, ci sociala si economica, dar asta nu-i reduce importanta.
Lucru ciudat, deocamdata nimeni nu pare sa stie clar daca normele comentate aici se aplica sau nu gospodariilor individuale – adica daca la el acasa omul are voie sa-si taie porcul, sa-l asomeze, sa-l gazeze sau chiar sa-l arunce de pe casa. Aici se vede cel mai bine cum functioneaza birocratia fricii, ce caracterizeaza functionarimea de la noi: daca nu sintem siguri, interzicem cit mai multe.
Desigur, recunosc necesitatea respectarii unor norme europene comune atunci cind e vorba de afaceri, de comercializarea carnii, de activitatea abatoarelor. Porcul de Craciun e insa altceva. O poate confirma orice antropolog.
Si-apoi, taurii de la coride de ce nu se asomeaza? Mi-ar placea sa vad o corida cu gaze si pe toreadori si picadori cu masca pe figura. Pina atunci o sa apar in continuare dreptul la cutit al fratelui nostru, porcul.