Aseara, cind faceam mental lista „celor paisprezece” coechipieri pe care urmeaza sa-i conving ca merita sa alerge ca bezmeticii doua ceasuri prin soare, am ajuns, „coborind” de la atacanti la mijlocasi si tot asa, la cele doua posturi de portar. Unul era clar adjudecat de subsemnatul, dupa principiul sanatos care spune ca ochelaristii stau intotdeauna intre cele doua bare. Ei bine, necazul a aparut atunci cind mi-am dat seama ca echipa adversa are o mare problema: goalkeeper-ul sau a plecat, cu treburi, la Bucuresti. Si, din cite am inteles eu, vreo patru luni nu-l vom mai avea la echipa.
Paranteza: portarul despre care vorbesc este, de departe, cel mai sportiv dintre noi, macar pentru simplul fapt ca e cam singurul care vine la meciurile noastre de pomina calarind o „semicursiera”. Apoi, el este, in mod clar, „cel mai portar” dintre portari, pentru ca, asemenea predecesorilor sai mult mai celebri care chiar au luat in serios sportul asta, poarta intotdeauna o sapca atunci cind joaca. Si, plus de asta, are citeodata si incursiuni in atac, adica acea tira de nebunie atit de, nu-i asa, specifica oricarui „inger pazitor”.
Cum spuneam, echipa adversa va trebui sa-si reprofileze un jucator de cimp pe postul pina mai ieri ocupat de acest Walter Zenga din vremurile sale de glorie. Si chiar nu stiu daca, odata revenit printre noi, cetateanul respectiv isi va recistiga rolul de titular. Oricum, sint sanse ca sa-i cerem autografe la prima intilnire, pentru ca – probabil deja va intrebati de ce naiba povestesc despre un banal meci de fotbal dintre citiva asa-zisi jucatori ocazionali – portarul valoros despre care va vorbesc se numeste Briscan sau, asa cum si-a scris el pe tricoul de joc, „Bris”.
Bris sau „cetateanul Bris”, daca va amintiti textul amicului Lazarescu de acum vreo doua numere, e un iesean de-al nostru plecat la emisiunea „Nora pentru mama” de la recent-aparutul Kanal D. Ce vreau, de fapt, sa transmit cu prilejul acestui mirobolant text: ca turcii de la Kanal D pot sta linistiti in privinta celor citeva foarte mici puncte de rating pe care le fac. Ele vor ramine, cu siguranta, putine, dar bune pina la final: cei paispe ieseni care dupa meciul de fotbal beau doar bere la halba il saluta pe Bris de aici, din dulcele anonimat al Iasului, si-l urmaresc constant cum „joaca” in deplasare, sperind ca, intr-un final, sa se adevereasca faptul ca balonul e rotund si el a cistigat concursul pentru ca, normal, si-a dorit mai mult victoria. Bris, sa nu ne uiti! 🙂