Pe atunci, nu-mi imaginam ca ar putea exista mai multe canale de televiziune, ca televiziunea poate insemna si altceva decit ceea ce transmitea TVR. Cu certitudine, cel mai tare show de televiziune vazut in viata mea o sa ramina Revolutia din Decembrie ’89. Apoi, au aparut posturile private si am inceput sa am un termen de comparatie.
Cred ca prima diferenta pe care am remarcat-o a fost la modul in care erau transmise meciurile de fotbal. Dupa Revolutie, daca iesea o incaierare pe teren, operatorii de la TVR mutau repede camera pe cer, pe un peisaj cu plopi, cu blocuri, oricum, undeva in afara stadionului. Pe scurt, in timp ce un post privat cauta sa nu piarda nici macar zborul unui strop de singe generat de pumneala, in oamenii TVR-ului se trezea vechiul reflex al practicilor jurnalistice de pe vremea comunismului – mutau camera pe cer, adica: „N-am vazut, n-am auzit, nu s-a intimplat nimic, iar daca a fost ceva, noi n-avem nici o legatura cu asta”. Si-am avut atunci o revelatie: ca televiziunea te poate manipula fie prin ceea ce ignora, fie prin ceea ce te lasa sa crezi ca „ai vazut-o cu ochii tai”, bref, prin modul in care camera decupeaza realitatea. Mi-am dat seama ca „realitatea” prezentata de TVR dupa ’89 nu prea semana cu cea din strada, la fel ca pe vremea lui Ceausescu. Si-atunci am spus „Pa, TVR!”, preferind sa frecventez doar posturile private (evident, privind cu un ochi critic si „decupajele” lor).
Am revenit sa ma uit la TVR, destul de des, ca la un post obisnuit, din momentul in care Tudor Giurgiu a ajuns directorul acestei institutii. Habar n-am daca Giurgiu are vreo legatura cu asta, daca e mai bun sau mai prost manager, daca a furat mai mult sau mai putin decit altii, dar nu pot sa nu observ – ca simplu telespectator – ca in ultima vreme am avut ce sa vad pe TVR si in afara de fotbal. Nu vreau si nici nu pot sa-l apar pe Tudor Giurgiu. Pot insa, tot ca simplu telespectator, sa constat ca in clipa de fata mass media ne ofera un close-up prea ostentativ ca sa nu-mi para si dubios, care ascunde realitatea din afara cadrului, avindu-l in centru pe Tudor Giurgiu.