In pauzele spectacolelor, la Theatre du Soleil, spectatorii pot minca la bufet preparatele civilizatiei pe care montarea o inglobeaza. Ca sa simta organic ingredientele unui teatru care trece si prin stomac.
Mnouchkine propune o culinaria teatrala. Savurati!
Ariane Mnouchkine s-a nascut in 1939 si a facut studii de psihologie la Sorbona. In 1961 a infiintat Asociatia Teatrala a Studentilor din Paris, in cadrul careia a montat primul ei spectacol, Genghis-Han. In 1964 a creat Theatre du Soleil, companie celebra in intreaga lume, careia i-a imprimat constant o retorica a cercetarii programatice, a partajarii atributiilor in echipa si a dedicarii totale. Mnouchkine retonifica expresivitatea teatrului popular, bilciul ca societate a spectacolului comunitar.
Alcatuit din 60 de persoane de pe toate continentele, Theatre du Soleil cultiva etica responsabilizarii altruiste. Fiecare membru al companiei face si multe alte lucruri in afara de atributiile pe care e pregatit sa le exercite in mod curent. Pentru Mnouchkine, exclusivismul teatral e mod de viata. La fel si tipul de implicare extrema. Nu exista jumatati de masura in aliajele regizoarei.
Fiecare proiect teatral e un gest vital de afirmare a identitatii panoramice pe care spectacolele o accentueaza. Mnouchkine face un teatru coral, pan ritualistic. Un teatru care cuprinde, fie ca e vorba despre Shakespeare sau despre Genghis-Han, o intreaga comunitate. Ansamblurile o fascineaza prin monumentalismul de care este atit de legata. Mnouchkine nu ignora sita detaliilor. Dar le cerne peste trupele de forta cu care inainteaza.
Pentru regizoare, teatrul inseamna cantonament riguros si profesionist, program de lucru care presupune o munca sustinuta. Repetitiile incep la 8.30 si se termina la 7 seara. Inainte de premiera, ele se prelungesc pina la 3 dimineata. Nimic nu e prea mult pentru intransigenta antrenoare de cursa lunga, alpinista devoratoare de inaltimi si de ore care se succeda undeva dincolo de timpul civil. De timpul obiectiv cursiv. Mnouchkine are notiunea bioritmului performant. Le pune la indemina actorilor tehnici orientale si antrenamente care implica un echilibru corporal perfect: „Scena unui teatru e un spatiu gol… Ce il umple? Nu decorurile, ci imaginatia spectatorului, solicitata de actori. Actorul trebuie sa aiba instrumente… Pentru mine, teatrul trebuie sa fie teatral in cel mai inalt grad cu putinta”. Aceasta teatro-dermie e esentiala pentru poeticitatea spectacolelor celei care maninca pielea teatrului pe piine.
Mnouchkine e o regizoare de sol intins. Theatre du Soleil reverbereaza.