Nu, nu traim in Orwell, pentru ca, acolo, nu mai aveai chiar nici o farima de speranta. Dar nici pe Planeta Catavencu, dat fiind ca umorul degajat voluntar sau involuntar in ultima perioada nu e decit unul de foarte proasta calitate. Ce-o fi cu doamna Golimba nimeni nu cred ca stie sigur. S-ar putea ca, in aceste momente, si dinsa sa se intrebe lucrul asta. De ce-o fi doamna Golimba dispusa s-apara pe la parchete, tribunale si inalte curti? Scuzata fie-mi rautatea, oare s-au terminat invitatiile la celebritate din emisiunile cu povestiri adevarate? Doamna Mihaela Tatu, politica va fura targetul! Doamna Andreea Marin-hi-hi-hi, aveti grija, o sa cada Guvernul si va pleaca stimatii telespectatori pe la curti de justitie!
Stiu, unii dintre dumneavoastra sint tentati sa-mi dea peste pix, crezind ca brusca ridicare din neant a acestei doamne din Galati e dovada vie a faptului ca romanul incepe sa se simta responsabil de mersul tarii. Insa, eu unul nu vad absolut nici o diferenta intre ceea ce a facut personajul de fata si ceea ce reusesc sa comita, la ceas de talk-show, anticorpii din politica. Anticorpii sint acele organisme vii cu rezultate politice neidentificabile, care aduc la coafura si costum si gel cu pinguinii, consuma bateria de la laptop si celular pentru a aparea prin telefon, in direct si cu poza, sau pentru a-si fixa agenda in platourile emisiunilor. Absolut aleatoriu, imi vin acum in minte nume precum Cristian Boureanu, Crin Antonescu, Bogdan Ciuca, Elena Udrea. Niste „fast-thinkers”, vorba cuiva, care vorbesc fluent despre orice, dar nu-ti aduci aminte de vreun proiect politic important care sa-i legitimeze. Cind clasa politica e pe patul de spital si i se administreaza aiurea antibiotice, anticorpii devin priapici si se ratoiesc la agentii considerati infectiosi. Si nu e nevoie decit de citiva stropi de saliva aruncati inspre adversar, care ajung prin ricoseu si-n populatie, pentru a contamina si „boborul”. Doamnele si domnii mai sus-mentionati sint egali cu ei insisi si perfect congruenti cu doamna Golimba. Lor trebuie sa le multumim pentru ca avem o tara transformata in reality-show, unde modelul de succes, cu mare priza la public, nu e legitimat prin competentele profesionale. Nu! Modelul popular e figura lui Muc cel Mic, cautatorul de comori cu toiag magic, care se deplaseaza cu viteza peste obstacolele intilnite.
Idealul romanesc e perechea de conduri orientali, „tunati” cu ABS si motor diesel. Traim vremuri de basm, iar fiece noua zi incepe, mai nou, cu: „Intr-o frumoasa dupa-amiaza, califul din Bagdad sedea in tihna, cu picioarele incrucisate pe divan, cind…”