Sau cum ar fi fost Parfumul realizat de Tim Burton? Evident, un fel de basm macabru si pervers, in care Helena Bonham Carter ar fi jucat-o probabil pe batrina care-l culege pe sugarul Grenouille de sub taraba de peste. (Cred ca mi-ar fi placut un Parfumul realizat de Michael Mann.) Dar chiar si asa, filmul lui Tykwer nu e unul ratat. Insa nu e nici filmul care sa te faca sa-ti suni prietenii la miezul noptii sa-i convingi sa-l vada.
E pur si simplu un film corect, ingrijit, filmul unui cititor, al unui fan al lui Suskind care are insa grija sa-i acorde eroului circumstante atenuante si sa nu incerce mai mult decit cartea sa patrunda pe sub litere, pe sub parfumuri, pina la esenta.
Apogeul existentei lui Grenouille, secventa din piata publica unde parfumul obtinut din esentele femeilor ucise subjuga multimea de oameni ce isi pierd mintile si incep sa se imperecheze, nu are suficienta forta, e exterioara, desi profesionista, iar sutele de figuranti sint bine condusi.
Mie cartea nu mi-a placut aproape deloc pentru poveste, ci m-a atras textura ei, parfumul cuvintelor care isi schimba aroma in functie de contextul frazei. Ma gindeam ca poti face atitea cu ajutorul cuvintelor, dar ma indoiam ca poti cintari si amesteca esente de parfum. Tom Tykwer n-a reusit acelasi lucru poate si pentru ca, prin natura ei, imaginea nu iti da aceeasi apropiere de simtul mirosului. Orice ar face, imaginea ramine imagine chiar cind se opreste in gros-plan asupra florilor sau, prin montaj, inlantuie rapide detalii, semn al extraordinarei acuitati olfactive a eroului.
Numai literatura, tacuta cum e si densa, poate fi un mediu fertil pentru a lasa mirosurile sa germineze.
Ecranizarea lui Richard Eyre se bazeaza foarte mult pe actori
Jurnalul unui scandal este si el o ecranizare, romanul lui Zoe Heller fiind in curs de aparitie la Editura Polirom. N-am citit cartea, dar daca e mai buna decit filmul inseamna ca e foarte buna. Ecranizarea lui Richard Eyre se bazeaza insa foarte mult pe actori, mai exact pe Judi Dench si Cate Blanchett. Daca stau sa ma gindesc (am vazut filmul la Berlin, unde a fost prezentat in afara competitiei), cred ca nu e secventa in film in care sa nu apara una dintre cele doua. Iar cind apar impreuna e o placere aproape fizica sa le vezi jucind, ca si cum ai minca un tiramisu moale, cu zeama buna. Adevarul este ca scenariul e bine scris, iar povestea are un ritm perfect, lipsit de momente de pauza ori deruta.
Richard Eyre adopta pozitia ideala, el nu judeca cine dintre cele doua personaje e mai blamabil si mai dus cu pluta – profesoara tinara care are o aventura cu un elev de-al ei sau profesoara in virsta careia pasiunea pentru colega ei mai tinara ii scoate la lumina rezerve de o intunecime inspaimintatoare? Insa filmul o spune destul de clar, desi nu cu voce tare: cele mai mari mizerii umane se nasc din prea multa singuratate, din iluzii tasate si din/ in lipsa unor prieteni care sa-ti dea peste cap cind o iei razna.
Parfumul: Povestea unei crime/ The Perfume: The Story of a Murderer. Regia: Tom Tykwer. Cu: Ben Wishaw, Dustin Hoffman, Alan Rickman.
Jurnalul unui scandal/ Notes on a Scandal. Regia: Richard Eyre. Cu: Judi Dench, Cate Blanchett, Bill Nighy