La inceput am fost tineri cu totii si zburdalniciile ne prindeau. Apoi am inceput sa imbatrinim, dar pentru ca nu ne dadeam seama de asta am continuat sa ne prostim ca-n tinerete, fara sa ne punem problema ridicolului. Chiar daca am fi fost caraghiosi, nu ne pasa, pentru ca eram numai noi intre noi. S-a dovedit insa ca nu cadeam in penibil, pentru ca ni s-au alaturat si copiii nostri, unii la casele lor, altii inca foarte tineri, care si-au adus prietenii si prietenele sa vada cum arata un adevarat chef. Au recunoscut ca stim sa ne distram mai bine ca ei, drept pentru care ni s-au alaturat ori de cite ori s-a nimerit sa fie prin preajma. Asa se face, de pilda, ca la un revelion cel mai in virsta dintre invitati a avut 71 de ani, iar cel mai tinar, nici 16.
In viata civila, jucausii virstnici sint persoane foarte serioase: cercetatori, compozitori, profesori, artisti plastici, ingineri, directori de firme, juristi, medici. Intre cum arata ei oficial si cum se dau in stamba cu un umor nebun la serbarile noastre nu-i nici o legatura. De la veston si cravata ori de la deux-pieces-uri sobre, toti sar in te miri ce costum de cocos, de muschetar sau de urs, de craiasa, gaina si leu (daca tema distractiei e o fabula sau o poveste). Fiecare trebuie sa-si dea masura cu ce poate, intr-un repertoriu care, de peste 25 de ani, nu se repeta si nu seaca. Recunosc ca aceste prosteli voioase au fost puse la cale de mine si de nasul meu si ca noi ne-am deghizat cel mai mult. O amica psihanalista a zis ca e absolut normal, fiindca dincolo de un fond schizoid avem probleme dramatice cu identitatea si un rest infantil nerezolvat. Am fost de acord si ne-am continuat treaba.
Asa ca acum o saptamina, mascati in Urechili, le-am facut prietenilor o surpriza ca si cum ar fi venit Iepurasul pe cind erau copii. Fiecare a primit o jucarie de tabla sau de lemn si o carte invelita in hirtie maro, cu eticheta alba, ca pe vremuri. Iata citeva jucarii: o masina de curse si-un avion rosu de prin 1960, patru cutii de domino si maroco, cuburi si basme-n bucatele ca-n anii ’50, un baietel si-o fetita care se bitiie pe un paralelipiped, o maimuta care se catara pe o tija si se da peste cap, un yo-yo si-un motociclist pe o jawa visinie de pleu, o papusa Aradeana. Si o parte din bibliografie, de-a valma: Jules Verne, Doi ani de vacanta, Ed. Tineretului, 1962, Edmondo de Amicis, Cuore, Ed. Tin., 1957, Balint Tibor, Fekete Peter, Kriterion, 1967, Copii eroi, Ed. Politica, 1962, M. Sizova, Mica balerina, Ed. Tin., 1961, Sergiu Milorian, Misteriosul Mister Misterfield, Ed. Tin., 1958, Dumitru Almas, Povestiri istorice pentru copii si scolari, soimi ai patriei si pionieri, Ed. Did. si Pedag., 1982, Mark Twain, Aventurile si calatoriile lui Huckleberry Finn, Cugetarea-Georgescu Delafras, 1942, Gellu Naum, Cartile cu Apolodor, Ed. Ion Creanga, 1979. La care se adauga un microsillon Remo Germani. Si-un „Pif” din 1964.