Avea, se intelege, de transat o problema, iar Mihai Tatulici era cel vizat, ba, pardon!, somat sa-i gaseasca rezolvarea. Toate aceste momente mi-au adus aminte de imaginile din 1990, cind vedeam, pe strazile Iasului, grupuri care plimbau un sicriu pe care era scris „Corneliu Coposu”.
Al doilea moment uluitor pentru anul 2007 s-a petrecut pe 1 mai. La mitingul PSD, o droaie de oameni s-au inghesuit la micii si bericile organizatorilor. Nu am nici cea mai mica urma de compasiune pentru acestia, pentru ca nu pot gasi in saracie justificarea eterna pentru lipsa demnitatii. S-a discutat mult despre relatia dintre acesti indivizi care sint dispusi sa poarte sepci rosii si partidul pe care, cica, l-ar vota de fiecare data. Oare daca ar fi organizat PD-ul sau ar fi pus la cale PRM-ul acelasi tip de intrunire molfaitoare, respectivii nu s-ar fi aflat, prompti ca tot romanul apolitic, nici de stinga, nici de dreapta, la fata locului, agitind simbolurile acelor formatiuni?
Legatura dintre aceste doua instantanee e una extrem de simpla: decupati, fundamentalistii politici ai lui Basescu de la Iasi se potrivesc de minune si in cadrul pesedist de la revelioanele lui Vanghelie si miti(ti)ngurile lui Mircea Geoana. Arata, cit se poate de stralucitor, lipsa de caracter a romanului. A unora dintre romani, tin sa precizez, pentru ca sint si oameni care nu ar face niciodata asa ceva. Il admir sincer pe acel taran aparut, acum citeva saptamini, la Realitatea TV. Intrebat de reporter ce parere are despre demiterea lui Basescu, a lasat naibii raspunsul si a fugit grabit din cadru, catre o vaca a sa care o luase teleleu pe cimp.
Sint foarte multi romani cu probleme de sanatate, juridice sau cu venituri mici si care nu s-ar duce vreodata sa ia parte la pomeni publice sau sa-si strige frustrarile in fata unui realizator tv. Nu pentru ca ar fi dezinteresati de mediul inconjurator, ci pentru ca ei graviteaza in jurul unui punct: acela in care, ideal, se intilnesc lungul nasului si grosimea obrazului.