E un fel de retraire a tineretii, desigur; dar de multe ori treaba asta imi aduce satisfactia descoperirii unor nume pe langa care cele consacrate fac figura epigonica. Nu mai spun ca, datorita posibilitatilor tehnice, materialele puse acum pe CD sau Blu-Ray imbogatesc semnificativ continutul initial, redus la circa 40 de minute din ratiuni strict materiale (un LP standard, stantat pe vinil, are durata limitata la valoarea amintita). Multe dintre aceste formatii putin vazute pe scenele principale au avut chiar si un hit de top, fara sa iasa totusi din underground. Majoritatea au cantat „in deschidere“, lipsindu-le sansa de-a fi headline, desi o meritau. Piesele lor, reauzite la mai bine de trei, patru sau chiar cinci decenii, nu sunt cu nimic mai prejos decat altele, vehiculate de radiouri sau televiziuni in virtutea unor deloc misterioase contracte publicitare. Ce anume le-a lipsit sa ajunga „slagare“?
Am la indemana un elegant box-set, cu discurile trupei Love and Rockets. Nu mai multe de cinci, editate pe LP de casa Beggars Banquet (mai putin ultimul, initial compilatie la American Records). Acum sunt republicate pe CD, de aceeasi firma, augumentate din belsug cu material audio inedit: single-uri, remixari, variante, B-side si versiuni capturate in concert. Un adevarat festin pentru fanii acestui trio ce poate sa treaca si azi drept ciudat in ochii necunoscatorilor – a se vedea imaginea scenica, machiajele deloc stridente sau necesar socante, insa nu mai putin remarcabile in simplitatea lor expresionista. Mostre de grafica sunt chiar copertile primelor discuri. Un cerc impartit in trei, cu doua sectiuni negre, pe fundal albastru sau tot negru, iar in sectiunea a treia, centrala, simbolul trupei: o racheta intunecata, peste care sta lipita o inima rosie, ce aduce mai degraba a bomba decat a locas pentru sentimente romantice. Daca stii ca numele trupei a fost inspirat de-o carte cu benzi desenate, asocierea celor doi termeni poate sa dea o idee asupra muzicii compuse si interpretate intr-o maniera singulara, cu infuziuni din zona subterana, de unde s-au iscat mai toate albumele importante ale rockului.
Daniel Ash, chitara, clape, voce; David J, bas, clape, voce; Kevin Haskins, tobe, ei sunt cei trei tipi care s-au hotarat sa faca o trupa noua in urma raspunsului primit din partea straniului vocalist Peter Murphy, simbolul muzicii post-punk, zisa si goth-rock. Tuspatru se numisera Bauhaus intre 1978 si 1983, nume care, pus tot pe numai cinci LP-uri, spune suficient oricarui patimas al rockului de calitate. Despartindu-se, ca multe alte grupuri manate de febrilitatea cautarii, Murphy a continuat solo, iar colegii – dupa refuzul lui de-a reface trupa – si-au gasit drumul propriu. Fapt merituos, dat fiind ca tentatia de a se mentine intr-un siaj cunoscut e presanta. Evident, ruptura nu-i totala, iar asemanarile cu sunetul altora se inscrie in spiritul vremii. The Cure, Echo & The Bunnymen, New Order sau PIL pot fi adaugate pentru completarea curentului muzical extrem de inovator ce, pornit din Anglia, s-a latit peste mari si oceane si e copiat pe unde nu gandesti.
Love and Rockets nu sunt atat de originali precum Bauhaus. Discurile lor debordeaza inflexiuni ce amintesc de Beatles ori T. Rex, iar preluarea unei bijuterii compuse de Syd Barrett (Lucifer Sam) e o declaratie clara de filiatie.
Programul reeditarilor a continuat recent cu versiunea Blu-Ray Pure Audio, stereo si 5.1 surround, a primului LP, Seventh Dream of Teenage Heaven (2017, Beggars Banquet). Daca muzica in sine lasa loc opiniilor dictate de gusturi sau educatie, realizarea tehnica este aproape ideala. Lipsesc versurile, sa avem una perfecta.