Cea mai fericita zi din viata lui Olli Makie inspirat dintr-un caz real, celebru in Finlanda, cand, la 17 august 1962, primul meci din Campionatul Mondial de Box s-a tinut la Helsinki. Atunci, tanarul boxeur Olli Maki, proaspat trecut la boxul profesionist, a fost invins fara drept de apel de americanul Davey Moore. In 1960 Maki fusese scos din delegatia olimpica a Finlandei, eveniment pe care el l-a interpretat ca pe o infrangere psihologica pe care avea acum sansa de a o rascumpara; o problema suplimentara era ca trebuia sa boxeze intr-o categorie mai mica, sub 57 de kilograme, prin urmare trebuia sa piarda din greutate foarte repede. In Finlanda toata lumea se astepta ca Olli Maki sa invinga, patriotismul depasind pana la urma asteptarile realiste: finlandezul fusese campion european de amatori in 1959, dar Davey Moore avea totusi 64 de victorii.
Plecand asadar de la o poveste al carei final toata lumea il stia, Juho Kuosmanen a realizat un film superb filmat, in alb-negru, despre sportivul care, chiar cand trebuie sa se inarmeze cu agresivitate pentru un meci dificil, isi da seama ca s-a indragostit de o prietena din copilarie.
La Festivalul de la Cannes unde, fireste, filmul a avut premiera mondiala, critica internationala l-a intampinat cu multa simpatie, facand uz de epitete precum: fermecator, amuzant, tandru, melancolic, de o sensibilitate speciala, numindu-l printre altele „o oda dezarmant de placuta adusa pierderii inocentei“ sau „o mica minune realizata cu o maiestrie impecabila“. S-a remarcat si ca e aproape un film anti-box (spre deosebire de Rocky, Cineva acolo sus ma iubeste/Somebody Up There Likes Me, Campionul/The Champ, Taurul furios/Raging Bull, Cinderella Man sau O fata de milioane/Milion Dollar Baby). Spre deosebire de eroii acestor filme, Olli nu are suficient spirit combativ si nici nu se simte confortabil in postura de sportiv profesionist in a carui obligatie intra si interviurile & fotografiile de promovare. E un baiat simplu, care nu e inca format. Cineva spunea la Cannes: „Filmul e unic datorita amestecului de drama despre box cu caractere masculine puternice si comentarii despre entertainment si latura financiara a sportului profesionist, cu poveste rurala si discreta de dragoste“. Olli nu e un boxeur asa cum ne-au obisnuit filmele de gen. El e o persoana modesta, binecrescuta, sensibila si complet neagresiva, cu atat mai mult cu cat il inmoaie si dragostea. Normal ca iti pui intrebarea daca isi dorea atat de mult sa castige titlul mondial.
E interesant si cum filmul pune in ecuatie sentimentele private, cum e dragostea, cu publicitatea, intr-o epoca – cea de azi – in care multa lume promoveaza despre sine o imagine departe de cea reala.
Juho Kuosmanen (care a fost invitat anul trecut la Festivalul Les films de Cannes a Bucarest), a povestit la Institutul Francez din Bucuresti cum l-a cunoscut pe eroul lui in 2011, dezvaluind si faptul ca in ultima secventa, cea in care Olli si Raija se indeparteaza de camera, cele doua persoane in varsta care le iau locul sunt chiar Olli si Raija Maki.
Foarte elaborat vizual, cu multa grija de a arata aidoma filmelor anilor ’60, dar si de a fi fidel epocii pana la detaliu, filmul e mai impresionant prin asta decat modalitatea de tratare a subiectului. Povestea de crestere a lui Olli e atat de discreta incat Kuosmanen, care a scris scenariul impreuna cu Mikko Myllylahti, are dificultati in a-i revela subtilitatea si da mai mult impresia ca o scapa printre degete, desi filmul are si destule scene foarte bine construite.
Relatia lui Olli cu Raija e gratioasa la modul ideal si nostalgica prin imaginea lui Jani-Petteri Passi, dar e insuficient construita dramaturgic. Aproape ca nu intelegi ca eroul e indragostit pana n-o afirma cu gura lui. Cu toate astea, performanta lui Kuosmanen de a debuta cu un film atat de dificil e de netagaduit, iar in timp probabil ca neajunsurile de continut se resorb, facand loc unui soi de nostalgie pentru partea vizuala a filmului, deci salvandu-i amintirea. Adica probabil ceea ce si-a si propus – sa fie o piesa nostalgica, hranita de aburii amintirii si imaginatiei.
Cea mai fericita zi din viata lui Olli Maki/ Hymyileva mies, de Juho Kuosmanen. Cu: Jarkko Lahti, Oona Airola, Eero Milonoff, John Bosco Jr.